ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2162/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 452 din 30 octombrie 2006,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamantul L.C., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C.,

dispunând anularea Hotărârii nr. 20049 din 27 iunie 2006 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului statutul de refugiat pentru

perioada 15 martie 1941 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, începând cu data de 1 decembrie 2005.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța de Fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză,

că reclamantul, împreună cu mama sa, s-a refugiat, în cursul lunii martie 1941,

din cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord

către Ungaria, din localitatea de domiciliu, sat Fildu de Mijloc, județul

Sălaj, în localitatea Săcuieu, județul Cluj, rămasă sub autoritatea statului

român, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în cursul lunii martie 1945.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs C.J.P.C., susținând că este netemeinică și nelegală

și invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ. În motivarea

recursului, C.J.P.C. arată, în esență, că Instanța de Fond a făcut o apreciere

eronată a probelor.

Examinând sentința atacată în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind

acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în

România

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român,

care, în perioada sus menționată, a

avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art.

4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță

se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1))

sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație

cu martori (alin. (2)).

Or, din

declarațiile notariale ale martorilor L.M. și H.A.

, aceasta din urmă fiind, ea însăși, beneficiară a

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, declarații menținute și detaliate

și cu prilejul

audierii nemijlocite de

către Instanța de Fond, rezultă într-

adevăr că, din cauza persecuțiilor

etnice la care au fost supuși, reclamantul și mama sa s-au refugiat, în luna

martie 1941, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea

Fildu de Mijloc, județul Sălaj, în care își aveau

domiciliul, în localitatea Săcuieu, județul Cluj, unde au fost nevoiți

să rămână până

după terminarea războiului, în anul 1945.

În cauză, dovada refugiului

reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, Instanța de Fond în mod corect

admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Pentru

motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.C.

împotriva sentinței civile nr. 452 din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 aprilie 2007.