ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

326 din 11 septembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, rejudecând cauza după casare, a admis acțiunea

formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj,

dispunând anularea Hotărârii nr. 18695 din 8 septembrie 2005 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului statutul de refugiat pentru

perioada 1 ianuarie 1941 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2004.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în

cauză, că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, începând cu 1

ianuarie 1941, din cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării

Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea de domiciliu, Morlaca, în

localitatea Săcuieu, județul Cluj, rămasă sub autoritatea statului român.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs C.J.P. Cluj, susținând că este netemeinică și

nelegală și invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ. În motivarea recursului, C.J.P. Cluj arată, în esență, că instanța de fond a făcut o

apreciere eronată a probelor.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv

cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat,

după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a

avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în

conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art.

1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente

(alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)).

Ori, din declarațiile

martorilor L.M. și H.A.

, audiați nemijlocit

de instanța de fond, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la

care au fost supuși, reclamantul și familia sa s-au refugiat, în

luna

ianuarie 1941, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea

Morlaca, în care își aveau domiciliul, în localitatea Săcuieu, județul Cluj,

unde au fost nevoiți să rămână până după terminarea războiului, în anul 1945.

În cauză, dovada

refugiului reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în

mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada

refugiului.

Pentru

motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.J.P. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 326 din 11 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2007.