ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 326 din 11 septembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, rejudecând cauza după casare, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Cluj, dispunând anularea Hotărârii nr. 18695 din 8 septembrie 2005 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului statutul de refugiat pentru perioada 1 ianuarie 1941 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2004. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, începând cu 1 ianuarie 1941, din cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea de domiciliu, Morlaca, în localitatea Săcuieu, județul Cluj, rămasă sub autoritatea statului român. Împotriva acestei soluții a declarat recurs C.J.P.

Cluj, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului, C.J.P. Cluj arată, în esență, că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)). Ori, din declarațiile martorilor L.M. și H.A.

, audiați nemijlocit de instanța de fond, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, reclamantul și familia sa s-au refugiat, în luna ianuarie 1941, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea Morlaca, în care își aveau domiciliul, în localitatea Săcuieu, județul Cluj, unde au fost nevoiți să rămână până după terminarea războiului, în anul 1945. În cauză, dovada refugiului reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului. Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 326 din 11 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.