ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 573/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 11 iulie

2006, reclamanta A.F. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S., anularea Hotărârii nr. 3255

din 23 iunie 2006, prin care pârâta i-a respins cererea de acordare a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus, în copie, hotărârea contestată, precum și declarațiile notariale ale

unor martori, arătând că s-a refugiat, în perioada martie 1942 - octombrie

1945, din localitatea de domiciliu, Cizer, județul Sălaj, în localitatea

Sinaia.

Prin sentința civilă 336 din 13

septembrie 2006, Curtea de Apel Cluj , secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a

respins acțiunea

reclamantei, reținând că, prin probatoriul administrat în

cauză,

respectiv declarațiile celor doi martori, reclamanta nu a făcut dovada că

schimbarea domiciliului ar fi fost consecința directă a unor acte de

persecuție, așa cum prevede Legea nr. 189/2000.

Considerând-o netemeinică și nelegală,

împotriva sentinței pronunțate de Instanța de Fond a declarat recurs reclamanta

A.F., reiterând argumentele susținute în fața Instanței de Fond.

Examinând

cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art.

304

1

C

. proc. civ., Curtea constată că

recursul este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 6

1

din O.G. nr.

105/1999 și art. 4 din Normele

pentru aplicarea prevederilor acestui act

normativ, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță

se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa

acestor acte, prin declarație cu martori.

În lipsa unor acte oficiale, pentru

dovedirea împrejurărilor invocate în susținerea acțiunii, reclamanta a depus la

dosarul cauzei declarațiile martorilor S.D. și C.M., care confirmă refugiul

reclamantei, fără a menționa, însă, nimic cu privire la cauzele care l-au

determinat.

În aceste condiții, cum declarațiile martorilor

constituie singurele probe pe care Instanța de Fond le avea la dispoziție în

vederea stabilirii

adevărului, pentru a

ajunge la o soluție temeinică și legală trebuia făcută

aplicarea

prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., referitoare la rolul activ al

judecătorilor, aceștia fiind datori a stărui în corecta soluționare a cauzei,

prin toate mijloacele legale, inclusiv prin ordonarea administrării probelor pe

care le consideră necesare.

Față de dispozițiile legale menționate,

hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc

adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamantă, Instanța de Fond

a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Pentru aceste motive, recursul va fi

admis, sentința atacată va fi

casată și, în

temeiul art. 313 teza a I-a C. proc. civ., va fi

trimisă cauza, spre

rejudecare, la aceeași Instanță, care, în aplicarea art. 315 alin. (1) și alin.

(3) din același cod, va proceda la completarea probatoriului, în sensul

audierii nemijlocite a martorilor și, eventual, al prezentării de către aceștia

a dovezilor că ei înșiși au calitatea de beneficiari ai prevederilor O.G. nr.

105/1999.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.F. împotriva sentinței civile

nr. 336 din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza,

spre rejudecare, la aceeași Instanță.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31

ianuarie 2007.