ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 179/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 743 din 8 iunie 2004 Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta B.M. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Timișoara privind anularea dispoziției nr. 645 din 18 martie 2004 emisă de pârât și restituirea în natură a imobilului, teren arabil, situat în Cioca Nouă, în suprafață de 4666 mp înscris în C.F. 12406 Timișoara nr. top 25362, 25362/1 și 25363. În considerentele sentinței s-a reținut că imobilul în cauză este un teren agricol amplasat în extravilanul municipiului Timișoara preluat de către stat prin expropriere, al cărui regim juridic a fost reglementat prin Legea nr. 18/1991.

Potrivit reglementărilor art. 8 din Legea 10/2001 terenul nu intră sub incidența acestei legi. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta susținând că terenul este situat într-o suburbie a municipiului Timișoara, care anterior anului 1990, a intrat în intravilanul orașului. Pentru a se clarifica acest aspect a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate. Curtea de Apel Timișoara prin sentința civilă nr. 1103 A din 5 mai 2005 a respins apelul reținând că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în apel, depus la filele 25-28 și 31 ale dosarului, terenul în litigiu se află în extravilanul actual al orașului Timișoara, iar categoria de folosință este „arabil", astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001.

De asemenea, expertiza a mai concluzionat că întreaga suprafață de teren a fost atribuită altor persoane în baza Legii 18/1991. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta B.M., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că imobilul în litigiu este un teren arabil situat într-o suburbie a municipiului Timișoara, deci în intravilan, iar regimul său juridic intră în sfera de reglementare a Legii 10/2001. Recursul nu este fondat. După 1989, în România s-au adoptat o serie de legi reparatorii pentru înlăturarea efectelor negative ale aplicării unor acte normative emise în perioada 1945-1989. Prima dintre acestea, referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole a fost Legea nr. 18/1991.

În speță, recurenta reclamantă revendică un teren al cărui regim juridic este reglementat de legea mai sus menționată. Astfel, din conținutul adresei Primăriei Timișoara, depusă la fila 34 a dosarului de apel, precum și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că imobilul revendicat este un teren arabil situat în extravilanul municipiului Timișoara. Cum Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este o lege cu un caracter reparator generală, urmează a se observa că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere.

Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Întrucât obiectul restituirii îl constituie tocmai un teren de natura celor enumerate în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 1103 A din 5 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2008.