ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 179/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 743 din 8 iunie 2004 Tribunalul

Timiș, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta B.M. împotriva

pârâtului Primarul Municipiului Timișoara privind anularea dispoziției nr. 645

din 18 martie 2004 emisă de pârât și restituirea în natură a imobilului, teren

arabil, situat în Cioca Nouă, în suprafață de 4666 mp înscris în C.F. 12406

Timișoara nr. top 25362, 25362/1 și 25363.

În considerentele

sentinței s-a reținut că imobilul în cauză este un teren agricol amplasat în extravilanul

municipiului Timișoara preluat de către stat prin expropriere, al cărui regim

juridic a fost reglementat prin Legea nr. 18/1991. Potrivit

reglementărilor art. 8 din Legea 10/2001 terenul nu intră sub incidența

acestei legi.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamanta susținând că terenul este situat într-o suburbie a

municipiului Timișoara, care anterior anului 1990, a intrat în intravilanul

orașului. Pentru a se clarifica acest aspect a solicitat efectuarea unei

expertize de specialitate.

Curtea de Apel

Timișoara prin sentința civilă nr. 1103 A din 5 mai 2005 a respins apelul

reținând că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în apel,

depus la filele 25-28 și 31 ale dosarului, terenul în litigiu se află în

extravilanul actual al orașului Timișoara, iar categoria de folosință este

„arabil", astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din

Legea 10/2001. De asemenea, expertiza a mai concluzionat că întreaga suprafață

de teren a fost atribuită altor persoane în baza Legii 18/1991.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs reclamanta B.M., în temeiul art. 304 pct. 9

C. proc. civ., susținând că imobilul în litigiu este un teren arabil situat

într-o suburbie a municipiului Timișoara, deci în intravilan, iar regimul său

juridic intră în sfera de reglementare a Legii 10/2001.

Recursul nu este

fondat.

După 1989, în România

s-au adoptat o serie de legi reparatorii pentru înlăturarea efectelor negative

ale aplicării unor acte normative emise în perioada 1945-1989. Prima dintre

acestea, referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole a fost Legea nr. 18/1991.

În speță, recurenta

reclamantă revendică un teren al cărui regim juridic este reglementat de legea

mai sus menționată. Astfel, din conținutul adresei Primăriei Timișoara, depusă

la fila 34 a dosarului de apel, precum și din concluziile raportului de

expertiză efectuat în cauză rezultă că imobilul revendicat este un teren arabil

situat în extravilanul municipiului Timișoara.

Cum Legea 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989 este o lege cu un caracter reparator generală, urmează a

se observa că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al

acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991 republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și

forestiere. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001.

Întrucât obiectul

restituirii îl constituie tocmai un teren de natura celor enumerate în art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001

recursul reclamantei se privește ca nefondat

și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 1103 A din

5 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie

2008.