ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1668/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată C.S.M., V.I., procuror militar în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial și implicit dreptul de a funcționa la această unitate. În motivarea cererii petentul a arătat că în baza unor ordine de delegare, timp de aproape 10 ani a efectuat acte de urmărire penală în dosare de competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, ceea ce în opinia sa, echivalează cu dreptul de a funcționa în această unitate cu gradul profesional corespunzător.

Prin hotărârea nr. 154 din 21 februarie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea, reținând pentru această că activitatea petentului s-a desfășurat în baza delegării, ceea ce implică o modificare cu caracter temporar a raportului de muncă și care nu este tot una cu promovarea sau numirea definitivă. Împotriva acestei hotărâri, V.I. a declarat recurs susținând în esență că activitatea pe care a desfășurat-o în perioada 1994 – octombrie 2004 nu poate fi apreciată ca având caracter temporar, delegarea depășind excesiv termenul legal pentru care se poate dispune. Recursul nu este fondat. În baza ordinelor emise de procurorul general, recurentul a fost delegat pe perioade de timp limitate să îndeplinească atribuțiile specifice procurorului militar din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, activitate pentru care a primit drepturile salariale corespunzătoare.

Cum delegarea, astfel cum este definită de dispozițiile C. muncii, reprezintă o executare temporară a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă, drepturile născute în temeiul acesteia își păstrează același caracter temporar. Astfel fiind, exercitarea unei atribuții la unitatea ierarhic superioară cât și încasarea drepturilor corespunzătoare, nu pot fi invocate de către recurent drept temei pentru dobândirea gradului profesional corespunzător unității la care a fost delegat, modalitățile de promovare recunoscute fiind cele impuse de dispozițiile Legii nr. 303/2004, care reglementează cariera magistraților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.V. împotriva Hotărârii nr. 154 din 21 februarie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2008.