ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2403/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 94 din 22

februarie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea

formulată de V.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, având

ca obiect recunoașterea gradului profesional corespunzător parchetului de pe

lângă tribunal sau parchetului de pe lângă curtea de apel.

În motivarea hotărârii

susmenționate, s-au reținut aspectele menționate în continuare:

Prin cererea

formulată, petentul V.C. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Craiova a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător

parchetului de pe lângă tribunal sau parchetului de pe lângă curtea de apel. De

asemenea, a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj sau Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sau promovarea pe loc.

În motivarea cererii sale,

petentul a arătat că, până la reorganizarea instanțelor și parchetelor, în anul

1993, funcția de procuror militar din cadrul Procuraturilor Militare era

echivalentă cu funcția de procuror de parchet de tribunal, iar în prezent

gradul său profesional corespunde parchetului de pe lângă tribunal sau

parchetului de pe lângă curtea de apel, grad ce rezultă din adresa Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare.

Soluționând cererea în discuție,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele:

În perioada în care petentul a

funcționat ca procuror militar existau la nivel național, 5 tribunale militare

de mare unitate și 5 parchete corespunzătoare acestora și un tribunal

teritorial în București, respectiv, parchetul corespunzător.

Conform art. 26 C. proc. pen., astfel cum a fost republicat în anul 1983, competența tribunalului de mare unitate,

respectiv parchetelor, era corespunzătoare judecătorilor, respectiv parchetelor

locale, iar potrivit art. 28 din același act normativ competența tribunalului

militar teritorial respectiv parchetului militar teritorial era cea a

tribunalelor și a parchetelor județene.

Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a mai reținut că ordinele și decretele menționate în adresa

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor

militare, sunt de numire în funcția de procuror militar la Parchetul Militar Oradea, de înaintare la gradul de căpitan și maior și de trecere în rezervă

și, nu ordine de promovare efectivă sau pe loc, care să ateste gradul de

procuror de parchet de pe lângă tribunal sau curte de apel.

Având în vedere că gradul

profesional reprezintă un drept ce poate fi dobândit prin numire, promovare sau

transfer, cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează cariera

judecătorilor și procurorilor Plenul a constatat că întrucât domnul procuror

V.C. nu deține acte din care să reiasă că a obținut dreptul de a funcționa la

un parchet ierarhic superior parchetului de pe lângă judecătorie, nu i se poate

recunoaște un grad profesional superior celui deținut în prezent.

Împotriva Hotărârii nr. 94 din

22 februarie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat

recurs V.C.

Recurentul a susținut că prin

hotărârea atacată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins

cererea pornind de la două premise greșite, oferite de D.R.U.O., serviciul

resurse umane pentru parchete care, a inventat un parchet intermediar,

respectiv o procuratură de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București,

iar pe de altă parte a omis să arate că, în certificatul emis de secția

parchetelor militare se menționează faptul că a obținut gradul I, un grad rar

întâlnit la acea vreme.

A mai susținut și că, în mod

greșit în nota serviciului resurse umane, care a stat la baza hotărârii

atacate, s-a reținut că, pe lângă tribunalul militar teritorial ar fi existat

un parchet militar, întrucât acest parchet s-a înființat după Revoluția din

decembrie 1989.

În fine a susținut și

faptul că, Consiliul Superior al Magistraturii a greșit și prin aceea că, a

făcut trimitere doar la art. 26 și art. 28 C. proc. pen. din anul 1968, omițând să examineze legile de organizare a procuraturii și respectiv a parchetelor.

Examinând cauza în

raport cu motivele de recurs formulate și sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Recurentul V.C.

procuror militar, în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător parchetului de

pe lângă tribunal sau parchetului de pe lângă curtea de apel. Totodată, a

solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj sau Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova sau promovarea pe loc.

Potrivit secțiunii I a

Capitolului 5 din Legea nr. 304/2004 republicată, promovarea judecătorilor și

procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita

posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la

parchete.

Gradul profesional al unui

judecător sau procuror reprezintă dreptul acestuia de a funcționa la un anumit

nivel în ierarhia instanțelor sau parchetelor, drept care poate fi dobândit

prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale

privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor.

Din dosarul profesional al

recurentului rezultă că, acesta a funcționat ca procuror la Parchetul Militar Oradea și Parchetul Militar Craiova în perioada 1970-1985, unități care,

potrivit normelor legale în vigoare la acea dată, aveau gradul corespunzător

parchetelor de pe lângă judecătorii.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 26 C. proc. pen. republicat în 1983, competența tribunalelor de mare

unitate, respectiv parchetelor era corespunzătoare judecătorilor, respectiv

parchetelor militare iar potrivit art. 28 din același act normativ competența

tribunalului militar teritorial respectiv a parchetului militar teritorial era

cea a tribunalelor și a parchetelor.

Cum recurentul a funcționat ca

procuror la Parchetul Militar Oradea și la Parchetul Militar Craiova care în perioada 1970-1985 aveau gradul corespunzător parchetelor

de pe lângă judecătorii, solicitarea acestuia de a i se recunoaște gradul

profesional corespunzător parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

transferul acestuia la Parchetul de pe lângă această instanță sau a aceluia de

pe lângă Tribunalul Dolj, nu are nici un temei legal.

Cât privește referirea

recurentului la ordinele și decretele menționate în adresa Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, corect

s-a reținut de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că, acestea

nu sunt ordine de promovare efectivă sau pe loc care, să ateste gradul de

procuror de parchet de pe lângă tribunal sau curte de apel, fiind ordine de

numire, de înaintare la gradul de căpitan și maior și de trecere în rezervă.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că nu sunt motive de nelegalitate și netemeinicie a

Hotărârii nr. 94 din 22 februarie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

V.C., împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 94

din 22 februarie 2007, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 mai 2007.