ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1762/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 14 martie 2007, I.V.M.,

procuror militar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.N.A., Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de

militari, s-a adresat cu cerere Consiliului Superior al Magistraturii pentru ca

în conformitate cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 317/2004, plenul acestei

autorități publice să-i recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie

2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile formulate

de petent și alți 68 de procurori din cadrul D.N.A. care, la rândul lor, s-au

considerat îndreptățiți să pretindă recunoașterea gradului profesional de

procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut, în esență, că numirea acelor

procurori la P.N.A., în prezent D.N.A., le conferă dreptul de a funcționa la

această structură, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența sa și de a

fi remunerați cu salariul prevăzut de lege pentru funcția respectivă, nu însă

și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

De asemenea, s-a motivat că dobândirea

gradului profesional corespunzător acelui parchet de către un procuror cu grad

profesional de parchet de judecătorie (cu vechime în funcție de 6 ani) doar

prin numirea la D.N.A., ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă în

raport de toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public care, pentru

promovarea la parchetele imediat superioare trebuie să susțină concursuri.

În sfârșit, Consiliul Superior al

Magistraturii a apreciat că dacă s-ar considera că prin numirea, conform

procedurii speciale la această structură specializată, procurorii ar dobândi în

mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale în

vigoare referitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii a fost atacată cu recurs de către petentul I.V.M.

Recurentul a susținut că această hotărâre

a fost adoptată prin interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale în

vigoare la data numirii sale în funcția de procuror militar la P.N.A., la nivel

central. Că în realitate, el a dobândit gradul profesional de procuror,

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin

efectul legii, în condițiile și sub imperiul Legii nr. 92/1992, precum și a

succesiunii în timp a actelor normative adoptate ulterior.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă

fără echivoc faptul că petentul I.V.M. funcționează în cadrul D.N.A., structura

centrală, îndeplinind funcția de procuror militar.

Anterior, prin ordinul nr. 2962 din 16

octombrie 2003 emis de ministrul justiției, el a fost numit, începând cu

aceeași dată în funcția de procuror militar la P.N.A., la nivel central.

La data respectivă, atât Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, cât și O.U.G. nr. 43/2002 privind P.N.A. nu

condiționau această numire de promovarea unui examen sau a unui concurs.

Potrivit art. 66 al legii organice mai

sus menționate, pentru a fi promovat, magistratul trebuia să aibă o activitate

meritorie, atestată prin notele calificative acordate de șefii ierarhici.

Prevederile ordonanței guvernamentale stabileau ca și criterii de selecție,

calitățile și rezultatele profesionale deosebite obținute în combaterea

infracțiunilor de corupție de magistratul în cauză.

Este adevărat că ulterior, prin

dispozițiile art. 87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004 a fost instituită o

procedură specială pentru numirea procurorilor la D.N.A., implicând susținerea

unui interviu organizat în acest scop, urmată de declararea lor ca admiși.

O asemenea reglementare, diferită de cea

existentă la data numirii petentului I.V.M. în funcția de procuror militar la P.N.A.,

structura centrală, nu are însă nici o consecință asupra situației acestuia,

deoarece normele juridice de modificare ulterioară a legii nu se pot aplica

retroactiv.

Este așadar evident că, întrucât petentul

(care anterior a îndeplinit funcția de procuror militar la Parchetul Militar

Ploiești) a fost numit prin ordin ministerial în funcția de procuror militar la

P.N.A., la nivel central, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la

data numirii, 16 octombrie 2003, el a îndeplinit acte procesuale ce intrau în

competența P.N.A. și a beneficiat de statutul și remunerația cuvenite

procurorilor P.N.A., ca o structură specializată constituită în subordinea

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A admite teza intimatului Consiliul Superior

al Magistraturii, de negare a dreptului subiectiv al recurentului, de acordare

a gradului profesional solicitat, ar însemna să se accepte nesocotirea mai

multor principii generale, cum sunt cele ale protecției încrederii legitime,

echivalenței postului și gradului profesional, al bunei credințe și al

solicitudinii, considerate ca principii de bază ale dreptului comunitar,

aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii

Europene.

Jurisprudența constantă a instanței

comunităților europene a statuat de altfel, posibilitatea persoanelor de a se

prevala de un drept dobândit ori de câte ori faptul generator al acestuia s-a

produs sub imperiul unui anumit statut, anterior modificării normelor statutare

(hotărârea Curții din 19 martie 1975 în cazul Gillet/ Comisia 28/74).

Având în vedere modalitatea de înființare

a D.N.A. și de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri specializate

din subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

urmează a fi înlăturată apărarea intimatului cu privire la o eventuală

discriminare ce s-ar crea în raport cu procurorii care, pentru a promova la

acest parchet, au urmat procedura stabilită de Legea nr. 303/2004 republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

La considerentele expuse în cele ce

preced, trebuie adăugate apoi, soluțiile favorabile procurorilor recurenți

aflați în situații similare, care au fost pronunțate de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și invocate inclusiv

de procurorul militar I.V.M.

Adoptarea unei soluții contrare în

prezentul litigiu ar echivala, indiscutabil, cu acceptarea unor divergențe de

jurisprudență în aceeași materie, ceea ce ar reprezenta o încălcare evidentă a

dreptului persoanei la un proces echitabil, consacrat de art. 6 al C.E.D.O.

În fine, invocarea de către intimat a

caracterului obligatoriu al hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație

și Justiție doar în privința problemelor de drept dezlegate ca urmare a

admiterii unor recursuri în interesul legii nu are relevanță în speță deoarece,

pe de o parte, nu există o practică judiciară contradictorie în sensul art. 329

C. proc. civ., iar pe de altă parte, legea a conferit Înaltei Curți competența

materială de a soluționa în primă și ultimă instanță astfel de pricini, ceea ce

implică obligativitatea respectării propriei jurisprudențe.

Ținând seama de considerentele de mai

sus, urmează a se admite recursul și a fi anulată hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 791 din 28 noiembrie 2007, în ceea ce-l

privește pe recurent, ca nelegală.

Pe cale de consecință, va fi obligat

intimatul să-i recunoască acestuia gradul profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de I.V.M.

împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii.

Anulează hotărârea atacată, în ceea ce îl

privește pe recurent.

Obligă intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

mai 2008.