ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1758/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 aprilie 2007, S.V.V., procuror șef în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul teritorial Timișoara s-a adresat cu cerere scrisă Consiliului Superior al Magistraturii pentru ca în conformitate cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 317/2004, plenul acestei autorități publice să-i recunoască gradul profesional corespunzător Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile formulate de petent și alți 68 procurori din cadrul D.N.A. care, la rândul lor, s-au considerat îndreptățiți să pretindă recunoașterea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut, în esență că numirea acelor procurori la P.N.A., în prezent D.N.A. le conferă dreptul de a funcționa la această structură, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența sa și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege pentru funcția respectivă, nu însă și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, s-a motivat că dobândirea gradului profesional corespunzător acelui parchet de către un procuror cu grad profesional la parchet de pe lângă judecătorie (cu vechime în funcție de 6 ani) doar prin numirea la D.N.A., ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă în raport de toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public care, pentru promovarea la parchetele imediat superioare trebuie să susțină concursuri.

În sfârșit, Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale la această structură specializată, procurorii ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale în vigoare, referitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs. Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii a fost atacată cu recurs de către S.V.V. Recurentul a susținut că această hotărâre a fost adoptată prin interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale în vigoare la data numirii sale în funcția de procuror la P.N.A. Că în realitate, el a dobândit gradul profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin efectul legii, în condițiile și sub imperiul Legii nr. 92/1992, precum și a succesiunii în timp, a actelor normative adoptate ulterior.

Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Din actele și lucrările dosarului rezultă fără echivoc faptul că petentul S.V.V. funcționează în cadrul D.N.A., Serviciul teritorial Timișoara, îndeplinind funcția de procuror șef al acestui serviciu. Anterior, prin ordinul nr. 1755/C din 30 iunie 2004 emis de ministrul justiției el a fost numit în funcția de procuror în P.N.A., Serviciul teritorial Timișoara, iar prin ordinul nr. 2588 din 21 septembrie 2004 a aceluiași ministru, a fost promovat în funcția de conducere pe care o deține și în prezent. La datele respective, atât Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, cât și O.U.G. nr. 43/2002 privind P.N.A.

nu condiționau această numire de promovarea a unui examen sau a unui concurs. Potrivit art. 66 al legii organice mai sus menționate, pentru a fi promovat; magistratul trebuia să aibă o activitate meritorie, atestată prin notele calificative acordate de șefii ierarhici. Prevederile ordonanței guvernamentale stabileau ca și criterii de selecție, calitățile și rezultatele profesionale deosebite obținute în combaterea infracțiunilor de corupție de magistratul în cauză. Este adevărat că ulterior, prin dispozițiile art. 87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004 a fost instituită o procedură specială pentru numirea procurorilor la D.N.A., implicând susținerea unui interviu organizat în acest scop, urmată de declararea lor ca admiși.

O atare reglementare, diferită de cea existentă la data numirii petentului în funcția de procuror în cadrul P.N.A. nu are însă, nici o consecință asupra situației acestuia deoarece normele juridice de modificare ulterioară a legii nu se pot aplica retroactiv. Este așadar evident că, întrucât S.V.V. a fost numit procuror la P.N.A., iar ulterior chiar promovat în funcția de procuror șef la Serviciul teritorial Timișoara al acelui parchet, (având în prezent gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara ca urmare a examenului susținut), cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data numirii, el, a îndeplinit acte procesuale ce intrau în competența P.N.A și a beneficiat de statutul și remunerația cuvenite procurorilor P.N.A.

ca o structură specializată constituită în subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A admite teza intimatului C.S.M., de negare a dreptului subiectiv al recurentului, de acordare a gradului profesional solicitat, ar însemna să se accepte nesocotirea mai multor principii generale cum sunt cele ale protecției încrederii legitime, echivalenței postului și gradului profesional, al bunei credințe și al solicitudinii, considerate ca principii de bază ale dreptului comunitar, aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene. Jurisprudența constantă a instanței comunităților europene a statuat de altfel, posibilitatea persoanelor de a se prevala de un drept dobândit ori de câte ori faptul generator al acestuia s-a produs sub imperiul unui anumit statut, anterior modificării normelor statutare (hotărârea Curții din 19 martie 1975- în cazul Gillet /Comisia 28/74).

Având în vedere modalitatea de înființare a D.N.A și de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri specializate din subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează a fi înlăturată apărarea intimatului cu privire la o eventuală discriminare ce s-ar crea în raport cu procurorii care, pentru a promova la acest parchet, au urmat procedura stabilită de Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. La considerentele expuse, trebuie adăugate apoi, soluțiile favorabile procurorilor-recurenți, aflați în situații similare, care au fost pronunțate de Înalta Curte și invocate inclusiv de către procurorul șef S.V.V. Adoptarea unei soluții contrare în prezentul litigiu ar echivala, indiscutabil, cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență în aceeași materie, ceea ce ar reprezenta o încălcare evidentă a dreptului persoanei la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O.

În fine, invocarea de către intimat a caracterului obligatoriu al hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție doar în privința problemelor de drept dezlegate ca urmare a unor recursuri în interesul legii nu are relevanță în speță deoarece, pe de o parte, nu există o practică judiciară contradictorie în sensul art. 329 C. proc. civ., iar pe de altă parte, legea a conferit Înaltei Curți, competența materială de a soluționa în primă și ultimă instanță astfel de pricini, ceea ce implică obligativitatea respectării propriei jurisprudențe. Ținând seama de considerentele de mai sus, urmează a se admite recursul și a fi anulată hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 791 din 28 noiembrie 2007, în ceea ce îl privește pe recurent, ca nelegală.

Pe cale de consecință va fi obligat intimatul să-i recunoască acestuia, gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.V.V. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Anulează Hotărârea atacată, în ceea ce îl privește pe recurent. Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.