ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 466/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102

din 11 octombrie 2007, Curtea de Apel Pitești a admis plângerea petiționarului

P.G.I. formulată împotriva rezoluției nr. 156/P/2007 din 13 iunie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pe care a desființat-o, trimițând

cauza la parchetul sus-menționat în vederea începerii urmăririi penale

împotriva executorului judecătoresc G.B.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen.

Instanța a reținut că, la

data de 10 mai 2007, partea vătămată P.G.I. din comuna Milcoiu, jud. Vâlcea a

sesizat organul de urmărire penală, susținând că executorul judecătoresc G.B.C.

în mod abuziv i-a pus sechestru și apoi a trecut la executarea silită asupra a

două animale de muncă din gospodăria personală, pentru achitarea unei datorii

pe care o avea sora sa, P.E. față de numiții P.I. și P.G.

Prin rezoluția nr. 156/P/2007

din 13 iunie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus, în

temeiul art. 228 alin (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc G.B.C. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reținând că

executarea s-a făcut asupra unor animale care aparțineau și debitoarei P.E.,

care gospodărește împreună cu fratele său, petiționarul P.G.I.

Plângerea împotriva acestei

soluții de neurmărire formulată de petiționar conform art. 278 C. proc. pen., a

fost respinsă prin rezoluția nr. 515/II/2/2007 din 16 iulie 2007 a procurorului

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Așa cum s-a arătat,

plângerea petiționarului P.G.I. formulată la judecător în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., a fost admisă de Curtea de Apel Pitești, prin sentința penală nr.

102 din 11 octombrie 2007, desființând rezoluția de neurmărire și trimițând

cauza la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de executor sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Instanța a constatat că

executorul judecătoresc a ridicat, în baza unor hotărâri judecătorești și

conform proceselor verbale din 4 mai 2007, două bovine din locuința

petiționarului P.G.I. și le-a predat în custodia creditorului P.G.I., prin

îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, existând indiciile

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

În acest sens, instanța a

reținut că, potrivit adresei nr. 1131 din 8 iunie 2005 emisă de Primăria

comunei Milcoiu, debitoarea P.E. nu figurează în evidențe cu poziție de rol

fiind înscrisă la poziția de rol a fratelui său P.G.I., figurând la animale un bou

de muncă, trei vaci și doi viței.

Cum executarea s-a făcut și

asupra animalului de muncă, au fost încălcate prevederile art. 406 alin. (1) lit.

b), ale art. 407 alin.(2) și ale art. 371 alin. (3) C. proc. civ.

Există dubii, arată instanța,

că bunurile supuse executării aparțineau debitoarei P.E., fiind ambiguă adresa

de la Primăria comunei Milcoiu, la care s-a făcut referire.

Această situație se impune a

fi verificată de organul de urmărire penală care, în plus, va trebui să

stabilească dacă P.G.I. se ocupă cu agricultura, pentru a constata dacă

animalele de muncă sunt exceptate, potrivit art. 407 alin. (2) C. proc. civ.,

de la urmărirea silită.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel intimatul executor judecătoresc G.B.C., care prin motivele scrise

și concluziile orale a solicitat să se constate netemeinicia sentinței atacate,

cerând casarea acesteia și în rejudecare respingerea plângerii petiționarului

și menținerea rezoluției de neurmărire, precum și petiționarul P.G.I. care prin

motivele scrise a invocat netemeinicia hotărârii pentru necondamnarea

executorului și a creditorilor

Verificând hotărârea atacată

pe baza lucrărilor și materialului de la dosar și în limitele prevăzute de art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată următoarele:

Așa cum rezultă din

încheierea din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, dată la care au avut

loc dezbaterile în cauză, petiționarul P.G.I. a fost prezent la judecată,

punând concluzii, instanța amânând pronunțarea pentru data de 11 octombrie

2007.

Conform ștampilei poștale

aplicată pe plicul declarației de recurs, petiționarul recurent a exercitat

calea de atac la data de 25 octombrie 2007.

Potrivit art. 385

3

C. proc. pen., cu referire la art. 363 alin. (2) C. proc. pen., pentru partea

care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul de recurs de 10

zile curge de la pronunțare.

Așa fiind, se constată că

termenul de recurs pentru petiționarul P.G.I. s-a împlinit la data de 22

octombrie 2007, încât recursul declarat la data de 25 octombrie 2007 este

tardiv.

Recursul declarat de

intimatul executor judecătoresc G.B.C. este fondat.

Infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.,

implică, în planul laturii subiective, vinovăția sub forma intenției, făptuitorul

îndeplinind defectuos actul sau neîndeplinindu-l, cu știință, având, deci,

reprezentarea încălcării atribuțiilor funcției.

Vinovăția cerută de lege, în

cauză, a executorului judecătoresc nu rezultă nici din materialitatea faptelor,

nici din alte indicii, fiind vorba de o activitate de punere în executare a

unor hotărâri judecătorești, cu care acesta a fost investit legal.

Potrivit art. 57 – art. 58

din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, actele acestora sunt

supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente

iar cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula

contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

Petiționarul P.G.I. a

formulat în cauză contestație la executare, în condițiile art. 399 și

următoarele C. proc. civ., iar Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința civilă

nr. 5443 din 25 octombrie 2007, a admis-o, anulând formele de executare întocmite

de executorul judecătoresc, în considerarea probelor testimoniale administrate,

potrivit cărora unul dintre animalele asupra căruia s-a făcut executarea silită

este proprietatea exclusivă a petiționarului iar pentru celălalt există

prezumția de coproprietate a acestuia cu sora sa, debitoarea P.E.

Față de actele dosarului de

executare avute în vedere de executorul judecătoresc la data executării silite

și îndeosebi adeverința nr. 1131/2005 a Primăriei comunei Milcoiu, nu se poate

reține că intimatul executor a acționat cu intenția și știința vătămării intereselor

legale ale petiționarului pentru a fi realizat conținutul constitutiv al

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Erorile de executare, așa

cum s-a arătat, au fost analizate și înlăturate în procedura legală a

contestației la executare și, prin ele însele, fără a fi realizată și stabilită

și vinovăția cerută de lege, nu pot atrage răspunderea penală în condițiile art.

246 C. pen.

Față de cele ce preced,

recursul executorului judecătoresc G.B.C. va fi admis și casând hotărârea

atacată, în rejudecare va fi respinsă plângerea petiționarului P.G.I. împotriva

rezoluției nr. 156/P/2007 din 13 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petentul P.G.I. împotriva sentinței penale nr. 102 din 11

octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penală.

Admite recursul declarat de

intimatul G.B.C., împotriva aceleiași hotărâri.

Casează sentința penală

atacată și, în rejudecare, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul P.G.I. împotriva rezoluției nr. 156/P/2007 din 13 iunie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pe care o menține.

Obligă recurentul petent la

120 lei cheltuieli judiciare către stat, în fond și recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 februarie 2008.