ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3389/2008

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 485/P/2007 din 28 februarie 2008,

procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a dispus,

în

temeiul art. 228 alin. (4) raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de executorii

judecătorești V.I. și I.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul a

reținut următoarele:

La data de 08 noiembrie 2007 s-a

înregistrat plângerea numitului B.G., formulată împotriva executorilor

judecătorești V.I. și I.I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Din plângerea și declarația numitului B.G. s-a

reținut, în esență, că executorii judecătorești

reclamați și-ar fi încălcat

atribuțiile de serviciu cu ocazia executării

silite efectuate în dosarele de executare nr. 161/2005 și, respectiv, nr.

162/2005 (fila 2-4).

Din actele premergătoare efectuate a

rezultat că executorii judecătorești reclamați au fost investiți cu cereri

privind executarea unor titluri executorii în dosarele de executare nr.

161/2005 și respectiv nr. 162/2005. În cauzele respective, după efectuarea

actelor

de procedură prealabile executării

silite (emiterea somațiilor, trimiterea titlurilor executorii ș.a.), s-a trecut

la executarea silită, respectându-se

întocmai

dispozițiile procesual civile. în referire la dosarul de executare

nr.

161/2005, s-a procedat la executarea silită directă prin predarea bunurilor

imobile, activitate care a fost încuviințată de Judecătoria Costești prin

încheierea nr. 1710 din 28 octombrie 2005 la cererea creditoarei A.M., în baza

titlului executoriu sentința civilă nr.

553

din 09 iunie 2003, pronunțată de aceeași instanță, prin care B.G.

, ca

debitor, împreună cu alți debitori au fost obligați să-i respecte acesteia

proprietatea și posesia asupra bunurilor din lotul nr. 2 (dosar de executare

nr. 161/2005 atașat cauzei în copie xerox).

În ce privește dosarul de executare nr.

162/2005, s-a reținut că executarea silită directă a fost încuviințată prin încheierea

nr. 1711 din 28 octombrie 2005 a Judecătoriei Costești, în baza titlului

executoriu sentința civilă nr. 553 din 09 iunie 2003 a Judecătoriei Costești,

prin care debitorii pârâți B.G., ș.a. au fost obligați să respecte proprietatea

și posesia creditorilor asupra bunurilor din lotul nr. 4 înscris în hotărârea

precizată (dosar de executare nr. 162/2005 atașat cauzei în copie xerox).

Din declarațiile date de Executorii

judecătorești V.I. și I.I. (filele 14-16), că și din actele aflate la dosarele

de executare nr. 161/2005 și nr. 162/2005, atașate cauzei penale în copie xerox,

se reține că a fost respectată procedura de executare silită, neexistând

indicii din care să rezulte că executorii judecătorești și-au încălcat

atribuțiile de serviciu cu ocazia executării silite a titlurilor executorii

precizate.

De altfel, se reține că B.G. a formulat și

contestație la executare împotriva executării silite efectuate de către

executorii reclamați, fiindu-i respinsă de instanță (filele 3-4,15-16).

De asemenea, s-a reținut și că împotriva

executorului judecătoresc I.I. numitul B.G. a formulat plângere penală pentru

aceeași faptă și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, care prin

rezoluția nr. 550/P/2006 din data de

10

ianuarie 2007 a confirmat propunerea organului de cercetare penală de a

nu se începe urmărirea penală față de executorul

judecătoresc pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu

motivarea că fapta reclamată nu există (fila 9-10).

Plângerea

petiționarului împotriva acestei rezoluții a fost respinsă

ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 439/ll/2/2008 din 16 mai 2008 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

petiționarul s-a adresat instanței competente.

Prin sentința penală nr.73/F din 04 septembrie 2008,

Curtea de Apel

Pitești, secția penală, a

respins ca nefondată plângerea petiționarului.

Pentru a dispune

în acest sens, prima instanță a reținut că actele

premergătoare

efectuate nu au relevat minime indicii ale săvârșirii infracțiunii reclamate de

petiționar, executorii judecătorești procedând legal la îndeplinirea

atribuțiilor de serviciu.

Împotriva

sentinței, petiționarul a declarat prezentul recurs.

În motivele de recurs, petiționarul a

reluat acuzațiile aduse executorilor judecătorești, în esență că nu au

respectat procedura execuțională, și a susținut că judecătorul și procurorul,

care au

constituit instanța din 04

septembrie 2008, nu au cunoscut dosarul și nu au citit

actele și

lucrările acestuia. De asemenea, recurentul a susținut că suma stabilită drept

cheltuieli judiciare este prea mare, că prezența intimaților era obligatorie,

și că nu i s-au încuviințat martorii propuși (fil. 2-3, fil. 9).

La cererea de recurs, petiționarul

depus o adeverință medicală, copia plângerii penale șl 2 copii ale proceselor

verbale de executare silită, înscrisuri care nu schimbă situația de fapt avută

în vedere de

procuror cu ocazia dispunerii

soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Recursul nu este fondat.

Susținerea recurentului potrivit căreia

judecătorul și procurorul,

care au

constituit instanța ce a soluționat plângerea adresată curții de

apel,

nu ar fi studiat dosarul cauzei, constituie o simplă afirmație, în contradicție

cu cele rezultate din examinarea sentinței atacate (parte introductivă și parte

expozitivă).

Nu sunt

întemeiate nici celelalte critici aduse sentinței recurate,

astfel:

-    potrivit art. 278

1

alin. (7) C.

proc. pen., judecătorul, soluționând

plângerea,

verifică rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi

prezentate. în consecință,

pentru soluționarea plângerii instanța nu

poate încuviința ascultarea unor martori;

-

în conformitate cu art. 278

1

alin. (4) C.

proc. pen., este obligatorie

citarea

persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

legea

neprevăzând obligația acesteia de a se prezenta în fața instanței;

-

obligarea

petiționarului la plata cheltuielilor judiciare s-a făcut în

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea Constituțională a României, în

mod constat, a

statuat că „nici-o normă constituțională nu impune gratuitatea actului de

justiție" și, prin urmare, „cheltuielile judiciare ocazionate în procesul

penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovată pentru provocarea

acelor cheltuieli" (deciziile

nr. 752/2007,

51/2006, 171/2001, 83/2001, 12/2001, 39/1993, 7/1993,

41/1995, 118/1996,

18/1997, 89/1995 și 18/1996).

Înalta Curte constată că rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale față de cei 2 intimați și sentința atacată sunt

legale și temeinice, actele premergătoare efectuate nerelevând minime indicii

ale săvârșirii infracțiunii reclamate sau ale altei fapte prevăzute de legea

penală.

Cei doi executori judecătorești au

desfășurat activitatea execuțională în urma încuviințării instanței, pe baza

unui titlu executoriu (hotărâre judecătorească), petiționarul adresându-se prin

contestație la executare instanței competente, cerere respinsă de instanță.

Față de cele constatate, în temeiul art. 385/15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul petiționarului.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul B.G. împotriva sentinței penale nr. 73/F din 4 septembrie 2008

a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 octombrie 2008.