ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1903/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1903/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 26 din 11 martie 2008, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.C., împotriva rezoluției nr. 343/P/2007 din 26 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, menținând rezoluția atacată ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reținut că petiționarul P.C. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de procurorul M.G. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 250 alin. (1) C. pen., susținând că, la 10 iulie 2007, s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, intenționând să depună o plângere împotriva numitului T.D., însă procurorul de serviciu, M.G., i-a adresat cuvinte jignitoare, refuzând să-i primească plângerea și a dispus ca agentul de pază să-l îndepărteze de instituție.
Prin rezoluția nr. 343/ P din 26 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.G. pentru faptele sesizate în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petiționar.
Plângerea formulată de petiționar împotriva măsurii dispuse de procuror, în temeiul dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, dată în dosarul nr. 997/II/2 din 4 ianuarie 2008.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul a formulat plângere, potrivit dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., la instanța competentă.
Judecând plângerea, Curtea de Apel Pitești a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând că aceasta este legală și temeinică.
S-a arătat că refuzul procurorului de a primi plângerea persoanei vătămate a fost determinat de existența unei situații conflictuale mai vechi între aceștia, neexistând probe din care să rezulte că procurorul a folosit cuvinte jignitoare sau că l-ar fi agresat în vreun fel pe petiționarul P.C.
Prin recursul declarat, în termen legal, împotriva sentinței penale nr. 26 din 11 martie 2008 a Curții de Apel Pitești, petiționarul P.C. a solicitat, casarea hotărârii, pe fond, admiterea plângerii sale, desființarea rezoluțiilor procurorului și tragerea la răspundere penală a intimatului.
Examinând recursul, potrivit dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.
Instanța a analizat rezoluția atacată și dovezile care au stat la baza acesteia, constatând în mod just că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică.
Din niciun act premergător efectuat nu rezultă că persoana vătămată ar fi fost jignită sau agresată înalt fel de către intimat.
Mai mult, din declarațiile martorilor audiați rezultă că intimatul i-a recomandat petiționarului să depună plângerea la sediul poliției sau la primul procuror.
De asemenea, din declarația numitului D.E.D., subofițer care în ziua de 10 iulie 2007 asigura paza unității de parchet, se reține că procurorul M.G. a discutat cu P.C. pe un ton civilizat, în timp ce acesta din urmă vorbea pe un ton ridicat, devenind „agitat”, fapt ce a impus îndepărtarea sa din instituție.
În consecință, criticile formulate de petiționar sunt nefondate, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.
Așa fiind, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică și urmează să respingă recursul petiționarului ca nefondat.
Văzând dispozițiile art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin.(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.C. împotriva sentinței penale nr. 26 din 11 martie 2008 a Curții de Apel Pitești.
Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2008.