ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3312/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1927 din 6

septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost admis recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile

nr. 1001 din 2 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr.

8548/30/2011, în contradictoriu cu reclamantul C.E., iar sentința atacată a

fost modificată în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 269 din 20

noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost declinată în

favoarea instanței supreme competența de soluționare a cererii de revizuire

formulată de C.E., prin care acesta a solicitat, în baza art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., anularea deciziei civile nr. 1927 din 6 septembrie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, decizie pe care o consideră potrivnică deciziei

nr. 19/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în

interesul legii.

La termenul din 13 iunie 2013,

instanța a pus în discuție admisibilitatea căii de atac declarate, pe care o va

analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o

va admite, pentru considerentele care succed:

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Fundamentul acestui motiv de revizuire

îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor

condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii,

hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla

identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate

în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția

de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

După cum s-a arătat mai sus, una

dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla

identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat

hotărârile pretins contradictorii.

În

speță, revizuentul nu invocă pronunțarea unor hotărâri

contradictorii în litigii care să fie pronunțate în aceeași pricină, întrucât

deciziile pretins potrivnice sunt decizia civilă nr. 1927 din 6 septembrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și decizia nr. 19/2011 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuent, ca

inadmisibilă, nefiind întrunite cerințele textului de lege sus-menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1927 din 6

septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, formulată de revizuentul C.E.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 iunie 2013.