ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2887/2013

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 21 iunie 2012 pe rolul Judecătoriei Focșani reclamanta O.R.F. în contradictoriu

cu pârâtul M.A. și cu Autoritatea Tutelară - Primăria sectorului 6 București a solicitat

instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei

încheiată între părți, din culpa pârâtului, încredințarea cele două minore reclamantei

și obligarea pârâtului la plata unei contribuții bănești lunare, raportat la veniturile

acestuia.

În motivarea cererii reclamanta

a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 12 septembrie 1998 în Republica

Liban, din căsătorie rezultând doi copii. De asemenea, reclamanta a menționat că

a conviețuit cu pârâtul până în luna aprilie 2008, când s-au despărțit în fapt,

pârâtul plecând definitiv în Liban, unde se află și minorele în prezent, iar ea

s-a întors la domiciliul părinților săi din mun. Focșani.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 373 lit. b) și c, art. 398 pct. 1 și art. 402 C. civ.

Prin sentința civilă

nr. 993 din 28 februarie 2013, Judecătoria Focșani, a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu, reținând că potrivit dispozițiilor art. 607 C.

proc. civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția

căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților, în speță ultim domiciliu

fiind în sectorul 6 București.

Judecătoria sector 6 București

prin sentința 3813 din 8 aprilie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani,

a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului

către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel,

Judecătoria sectorului 6 București a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile

art. 607 C. proc. civ., text care instituie o competență teritorială absolută a

instanței și având în vedere precizările reclamantei potrivit cărora ea are domiciliul

în F., Jud. Vrancea iar pârâtul nu are domiciliul în țară.

Cu privire la conflictul

negativ de competență cu care a fost învestită, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta la data de

21 iunie 2012 a solicitat instanței desfacerea căsătoriei încheiată între părți

la data de 12 septembrie 1998 în Republica Liban.

A arătat că conviețuit

cu pârâtul până în luna aprilie 2008, când s-au despărțit în fapt, pârâtul plecând

definitiv în Liban, unde se află și minorele în prezent, iar ea s-a întors la domiciliul

părinților săi din municipiul Focșani.

Potrivit art. 607 C.

proc. civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția

căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților. Dacă soții nu au avut un

domiciliu comun sau dacă nici unul din soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei

în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea

în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu

în țară, este competentă judecătoria în care își are domiciliul reclamantul.

Normele de competență

teritorială în materie de divorț nu sunt de natură dispozitivă, ci au un caracter

imperativ.

Or, în speță, așa cum

rezultă din înscrisurile cauzei, se constată că reclamanta are domiciliul în F.,

județul Vrancea, iar pârâtul în Tripoli, Republica Liban, caz în care devin incidente

dispozițiile art. 607 teza finală C. proc. civ. potrivit cărora instanța competentă

este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul.

Față de cele ce preced,

competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în care își are domiciliul

reclamanta, respectiv Judecătoria Focșani.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Focșani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2013.