ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2887/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2012 pe rolul Judecătoriei Focșani reclamanta O.R.F. în contradictoriu cu pârâtul M.A. și cu Autoritatea Tutelară - Primăria sectorului 6 București a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți, din culpa pârâtului, încredințarea cele două minore reclamantei și obligarea pârâtului la plata unei contribuții bănești lunare, raportat la veniturile acestuia. În motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 12 septembrie 1998 în Republica Liban, din căsătorie rezultând doi copii. De asemenea, reclamanta a menționat că a conviețuit cu pârâtul până în luna aprilie 2008, când s-au despărțit în fapt, pârâtul plecând definitiv în Liban, unde se află și minorele în prezent, iar ea s-a întors la domiciliul părinților săi din mun.

Focșani. În drept au fost invocate dispozițiile art. 373 lit. b) și c, art. 398 pct. 1 și art. 402 C. civ. Prin sentința civilă nr. 993 din 28 februarie 2013, Judecătoria Focșani, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, reținând că potrivit dispozițiilor art. 607 C. proc. civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților, în speță ultim domiciliu fiind în sectorul 6 București. Judecătoria sector 6 București prin sentința 3813 din 8 aprilie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 6 București a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 607 C. proc. civ., text care instituie o competență teritorială absolută a instanței și având în vedere precizările reclamantei potrivit cărora ea are domiciliul în F., Jud. Vrancea iar pârâtul nu are domiciliul în țară. Cu privire la conflictul negativ de competență cu care a fost învestită, Înalta Curte reține următoarele: Reclamanta la data de 21 iunie 2012 a solicitat instanței desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 12 septembrie 1998 în Republica Liban. A arătat că conviețuit cu pârâtul până în luna aprilie 2008, când s-au despărțit în fapt, pârâtul plecând definitiv în Liban, unde se află și minorele în prezent, iar ea s-a întors la domiciliul părinților săi din municipiul Focșani.

Potrivit art. 607 C. proc. civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților. Dacă soții nu au avut un domiciliu comun sau dacă nici unul din soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în țară, este competentă judecătoria în care își are domiciliul reclamantul. Normele de competență teritorială în materie de divorț nu sunt de natură dispozitivă, ci au un caracter imperativ. Or, în speță, așa cum rezultă din înscrisurile cauzei, se constată că reclamanta are domiciliul în F., județul Vrancea, iar pârâtul în Tripoli, Republica Liban, caz în care devin incidente dispozițiile art. 607 teza finală C. proc.

civ. potrivit cărora instanța competentă este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul. Față de cele ce preced, competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în care își are domiciliul reclamanta, respectiv Judecătoria Focșani.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2013.