ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24 octombrie 2012,

petiționarul B.P., a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 553/57/2012 al Curții de Apel Alba lulia, susținând că

obiectivitatea magistratului care va soluționa cauza va fi știrbită din motive

de bănuială legitimă.

Petiționarul a arătat că prin decizia

penală nr. 722 din 29 mai 2012 a Curții de Apel Alba lulia, decizie rămasă

definitivă, a fost condamnat pentru infracțiunea de exercitare fără drept a

profesiei de avocat deși, înainte de a fi judecat toți colegii săi - avocați -

cercetați pentru aceeași infracțiune au fost achitați prin patru hotărâri ale

instanței Curții de Apel Alba lulia. Mai mult, doi dintre magistrații care i-au

respins recursul și au menținut hotărârea de condamnare, respectiv judecător P.A.I.

și B.E., au pronunțat o hotărâre de achitare a colegului său G.L. înainte cu

patru luni (decizia penală nr. 54 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba

lulia), apreciind că astfel acestea și-au încălcat jurisprudența personală, nu

numai cea a instanței de ultim grad (recurs).

A mai susținut că i-au fost ignorate

toate probele depuse la dosar, respectiv:

- Manualul de Metodologie al C.S.M.

pentru o abordare unitară în soluționarea cauzelor - obligația judecătorului de

a respecta hotărârile anterioare ale altor instanțe - „dacă instanța își

modifică propria jurisprudența, respectiv jurisprudența constantă a instanțelor

de ultim grad de jurisdicție, încalcă principiul tratamentului egal în fața

legii și principiul protecției încrederii legitime";

- Cauzele Beian împotriva României și

Ștefănică vs România - prin ignorarea numeroaselor hotărâri definitive, în care

petiționarul și colegii acestuia au fost achitați și recunoscuți ca avocați în

procese penale similare, cu violarea art. 6 parag. 1 din Convenție - principiul

securității juridice;

- Cauza Tudor Tudor împotriva României

(M. Of. nr. 778/13.11.2009) CEDO a condamnat România pentru nerespectarea

jurisprudenței instanței de ultim grad de jurisdicție: „22. S-a încălcat art. 6

& 1 prin faptul că procedura finalizată cu decizia rămasă definitivă din 28

ianuarie 2003 a fost incorectă, în special în măsura în care aceeași curte de

apel a adoptat decizii contradictorii în cauze identice(...)".

În motivarea cererii sale petiționarul

a mai susținut și lipsa de imparțialitate a procurorului de ședință, F.A., care

a pus concluzii de condamnare în ședința de recurs, deși aceeași reprezentantă a

Ministerului Public a pus concluzii de nevinovăție în ceea ce-l privește pe colegul

său, avocat G.L. (decizia penală definitivă de achitare din 24 martie 2011 a Curții

de Apel Alba Iulia, Dosar nr. 3768/257/2010).

În temeiul art. 57 C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a solicitat informații de la

Ministerul Justiției.

Din informațiile primite de la Ministerul

Justiției, în urma verificărilor efectuate, rezultă faptul că aspectele invocate

de petiționar din prima exigențelor art. 55 C. proc. pen., s-a constatat că derularea

procedurilor până în acest moment nu creează suspiciuni rezonabile cu privire la

obiectivitatea instanței de judecată.

S-a mai arătat că aspectele relevate de

către contestator reprezintă chestiuni de fond ce au fost tranșate prin decizia

definitivă atacată prin contestația în anulare. În acest sens, contestatorul a invocat

o conduită a autorităților într-o procedură străină cauzei de față și care nu circumscrie

cererii sale, în lipsa unor date minime vizând rezonabilitatea unei bănuieli sau

a unui comportament imparțial al instanței în dosarul pendinte.

În ceea ce privește motivul referitor la

lipsa de imparțialitate a procurorului, se arată că nu se poate reține că formularea

unor concluzii contrare într-o cauză străină de cauza de față este în măsură să

genereze o bănuială legitimă.

În concluzie, se susține faptul că verificarea

actelor de la dosar a relevat că susținerile petiționarului nu se pot constitui

în bănuieli plauzibile asupra modului defectuos de desfășurare a procesului penal

și asupra lipsei de imparțialitate a magistratului chemat să soluționeze cauza,

apreciindu-se în final că, în cadrul Curții de Apel Alba Iulia au fost asigurate

condițiile necesare unei normale și corecte soluționări a cauzei.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen. Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță

competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor

ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității

părților, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre

părți are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv, între judecătorii

sau procurorii, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

Verificând actele dosarului și susținerile

petiționarului, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive temeinice care

să justifice strămutarea judecării cauzei și, drept urmare, conform art. 60

alin. (1) C. proc. pen., va respinge ca nefondată cererea de strămutare formulată

de petiționar.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, cererea formulată

de petiționarul B.P. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 553/57/2012 al Curții de Apel Alba lulia.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200

RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 ianuarie 2013.