ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24 octombrie 2012, petiționarul B.P., a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 553/57/2012 al Curții de Apel Alba lulia, susținând că obiectivitatea magistratului care va soluționa cauza va fi știrbită din motive de bănuială legitimă. Petiționarul a arătat că prin decizia penală nr. 722 din 29 mai 2012 a Curții de Apel Alba lulia, decizie rămasă definitivă, a fost condamnat pentru infracțiunea de exercitare fără drept a profesiei de avocat deși, înainte de a fi judecat toți colegii săi - avocați - cercetați pentru aceeași infracțiune au fost achitați prin patru hotărâri ale instanței Curții de Apel Alba lulia.

Mai mult, doi dintre magistrații care i-au respins recursul și au menținut hotărârea de condamnare, respectiv judecător P.A.I. și B.E., au pronunțat o hotărâre de achitare a colegului său G.L. înainte cu patru luni (decizia penală nr. 54 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba lulia), apreciind că astfel acestea și-au încălcat jurisprudența personală, nu numai cea a instanței de ultim grad (recurs). A mai susținut că i-au fost ignorate toate probele depuse la dosar, respectiv: - Manualul de Metodologie al C.S.M.

pentru o abordare unitară în soluționarea cauzelor - obligația judecătorului de a respecta hotărârile anterioare ale altor instanțe - „dacă instanța își modifică propria jurisprudența, respectiv jurisprudența constantă a instanțelor de ultim grad de jurisdicție, încalcă principiul tratamentului egal în fața legii și principiul protecției încrederii legitime"; - Cauzele Beian împotriva României și Ștefănică vs România - prin ignorarea numeroaselor hotărâri definitive, în care petiționarul și colegii acestuia au fost achitați și recunoscuți ca avocați în procese penale similare, cu violarea art. 6 parag. 1 din Convenție - principiul securității juridice; - Cauza Tudor Tudor împotriva României (M. Of.

nr. 778/13.11.2009) CEDO a condamnat România pentru nerespectarea jurisprudenței instanței de ultim grad de jurisdicție: „22. S-a încălcat art. 6 & 1 prin faptul că procedura finalizată cu decizia rămasă definitivă din 28 ianuarie 2003 a fost incorectă, în special în măsura în care aceeași curte de apel a adoptat decizii contradictorii în cauze identice(...)". În motivarea cererii sale petiționarul a mai susținut și lipsa de imparțialitate a procurorului de ședință, F.A., care a pus concluzii de condamnare în ședința de recurs, deși aceeași reprezentantă a Ministerului Public a pus concluzii de nevinovăție în ceea ce-l privește pe colegul său, avocat G.L. (decizia penală definitivă de achitare din 24 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, Dosar nr. 3768/257/2010).

În temeiul art. 57 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a solicitat informații de la Ministerul Justiției. Din informațiile primite de la Ministerul Justiției, în urma verificărilor efectuate, rezultă faptul că aspectele invocate de petiționar din prima exigențelor art. 55 C. proc. pen., s-a constatat că derularea procedurilor până în acest moment nu creează suspiciuni rezonabile cu privire la obiectivitatea instanței de judecată. S-a mai arătat că aspectele relevate de către contestator reprezintă chestiuni de fond ce au fost tranșate prin decizia definitivă atacată prin contestația în anulare. În acest sens, contestatorul a invocat o conduită a autorităților într-o procedură străină cauzei de față și care nu circumscrie cererii sale, în lipsa unor date minime vizând rezonabilitatea unei bănuieli sau a unui comportament imparțial al instanței în dosarul pendinte.

În ceea ce privește motivul referitor la lipsa de imparțialitate a procurorului, se arată că nu se poate reține că formularea unor concluzii contrare într-o cauză străină de cauza de față este în măsură să genereze o bănuială legitimă. În concluzie, se susține faptul că verificarea actelor de la dosar a relevat că susținerile petiționarului nu se pot constitui în bănuieli plauzibile asupra modului defectuos de desfășurare a procesului penal și asupra lipsei de imparțialitate a magistratului chemat să soluționeze cauza, apreciindu-se în final că, în cadrul Curții de Apel Alba Iulia au fost asigurate condițiile necesare unei normale și corecte soluționări a cauzei. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen. Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv, între judecătorii sau procurorii, asistenții judiciari sau grefierii instanței. Verificând actele dosarului și susținerile petiționarului, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei și, drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc.

pen., va respinge ca nefondată cererea de strămutare formulată de petiționar. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiționarul B.P. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 553/57/2012 al Curții de Apel Alba lulia. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2013.