ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2391/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2391/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
de competență;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul
litigiului.
Reclamantul R.M., prin acțiunea înregistrată
pe rolul Judecătoriei Moinești sub numărul 9038/260/2011 a solicitat in
contradictoriu cu pârâta SC O.P. SA să se constate nulitatea absolută a
certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul
Economiei și Comerțului la data de 1 noiembrie 2006 și să se dispună anularea
cărții funciare cu privire la dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe
de teren.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
2.1 Prin sentința
civilă nr. 2000 din 27 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9038/260/2011,
Judecătoria Moinești și-a declinat competența de soluționare a cererii având ca
obiect „fond funciar” Curții de Apel Bacău, apreciind că actul administrativ
contestat este emis de o autoritate centrală, respectiv Ministerul Economiei și
Comerțului.
2.2 Prin Încheierea
de ședință din data de 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția
a II a civilă de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 568/32/2012
s-a admis excepția de necompetență materială cu privire la capătul de cerere
privind revendicarea și radierea dreptului intabulat; s-au disjuns aceste
capete de cerere de excepția de nelegalitate a certificatului de proprietate;
s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență cu Judecătoria
Moinești in ceea ce privește capetele de cerere privind revendicarea și
radierea dreptului de proprietate al pârâtului; s-a disjuns acest capăt de
cerere de excepția de nelegalitate și s-a trimis dosarul spre soluționare
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a dispus formarea
unui nou dosar asociat având ca obiect excepția de nelegalitate care a rămas
spre competentă soluționare instanței inițial investite.
Pentru a pronunța
această soluție, curtea de apel a reținut, in raport de actele dosarului,
ascultând și susținerile reclamantului, că acțiunea intitulată „plângere”
trebuia calificată in temeiul art. 84 C. proc. civ. intr-o acțiune in
revendicare, in cadrul căreia reclamantul invocase în prealabil excepția de
nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, precum și
radierea in urma admiterii revendicării, a dreptului de proprietate al
pârâtului din cartea funciară.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
1.
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta
Curte
constatând
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3)
C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu
obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Așa cum s-a reținut
și de către Curtea de Apel Bacău, obiectul cauzei îl constituie cererea
formulată de către reclamantul R.M., intitulată „plângere”, in contradictoriu
cu pârâta SC O.P. SA, prin care s-a solicitat a se constata nulitatea absolută
a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul
Economiei și Comerțului la data de 1 noiembrie 2006 și anularea cărții funciare
cu privire la dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren.
Prin precizarea
formulată oral in ședința publică din data de 9 octombrie 2012, in fața Curții
de Apel Bacău, reclamantul a precizat că scopul acțiunii este anularea parțială
a titlului de proprietate și recunoașterea dreptului de proprietate asupra
terenului respectiv.
Înalta Curte ia act
că, prin disjungere, a fost investită cu soluționarea conflictului de
competență ivit intre Judecătoria Moinești și Curtea de Apel Bacău, Secția a II
a civilă, de contencios administrativ și fiscal, doar in ceea ce privește
soluționarea capetelor de cerere privind revendicarea și radierea dreptului
intabulat de către pârâtă.
Competența generală a
instanței de contencios administrativ, în materia contractului administrativ,
rezultă din prevederile art. 8 alin. (2) și art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
554/2004, iar competența materială este stabilită prin art. 10 alin. (1) din
aceeași lege, ori stabilirea dreptului de proprietate, verificarea suprapunerii
suprafețelor de teren deduse judecății sau pronunțarea asupra radierii
dreptului pârâtei din cartea funciară privesc raporturi juridice de drept
civil, nefiind vorba de acte administrative sau alte operațiuni care să intre
sub incidența Legii nr. 554/2004.
Și aceasta cu atât
mai mult cu cât, capătul de cerere distinct, vizând anularea certificatului de
atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Economiei și
Comerțului la data de 1 noiembrie 2006, cu privire la care nu poate opera
prorogarea legală de competență în sensul art. 17 C. proc. civ., neavând nici caracter
accesoriu și nici incidental, a fost disjuns și reținut spre competentă soluționare
de către Curtea de Apel Bacău, secția civilă și de contencios administrativ și
fiscal.
Temeiul legal al
regulatorului de competență
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte
va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Moinești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a capătului de cerere privind revendicarea și radierea dreptului
intabulat din acțiunea reclamantului R.M. în contradictoriu cu pârâta SC OP. SA
– Grup Zăcăminte Moinești, în favoarea Judecătoriei Moinești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 februarie 2013.