ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2391/2013

Asupra conflictului de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului. Reclamantul R.M., prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești sub numărul 9038/260/2011 a solicitat in contradictoriu cu pârâta SC O.P. SA să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Economiei și Comerțului la data de 1 noiembrie 2006 și să se dispună anularea cărții funciare cu privire la dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1 Prin sentința civilă nr. 2000 din 27 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9038/260/2011, Judecătoria Moinești și-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect „fond funciar” Curții de Apel Bacău, apreciind că actul administrativ contestat este emis de o autoritate centrală, respectiv Ministerul Economiei și Comerțului.

2.2 Prin Încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 568/32/2012 s-a admis excepția de necompetență materială cu privire la capătul de cerere privind revendicarea și radierea dreptului intabulat; s-au disjuns aceste capete de cerere de excepția de nelegalitate a certificatului de proprietate; s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență cu Judecătoria Moinești in ceea ce privește capetele de cerere privind revendicarea și radierea dreptului de proprietate al pârâtului; s-a disjuns acest capăt de cerere de excepția de nelegalitate și s-a trimis dosarul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a dispus formarea unui nou dosar asociat având ca obiect excepția de nelegalitate care a rămas spre competentă soluționare instanței inițial investite. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, in raport de actele dosarului, ascultând și susținerile reclamantului, că acțiunea intitulată „plângere” trebuia calificată in temeiul art. 84 C. proc. civ. intr-o acțiune in revendicare, in cadrul căreia reclamantul invocase în prealabil excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, precum și radierea in urma admiterii revendicării, a dreptului de proprietate al pârâtului din cartea funciară. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Așa cum s-a reținut și de către Curtea de Apel Bacău, obiectul cauzei îl constituie cererea formulată de către reclamantul R.M., intitulată „plângere”, in contradictoriu cu pârâta SC O.P. SA, prin care s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Economiei și Comerțului la data de 1 noiembrie 2006 și anularea cărții funciare cu privire la dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren.

Prin precizarea formulată oral in ședința publică din data de 9 octombrie 2012, in fața Curții de Apel Bacău, reclamantul a precizat că scopul acțiunii este anularea parțială a titlului de proprietate și recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului respectiv. Înalta Curte ia act că, prin disjungere, a fost investită cu soluționarea conflictului de competență ivit intre Judecătoria Moinești și Curtea de Apel Bacău, Secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, doar in ceea ce privește soluționarea capetelor de cerere privind revendicarea și radierea dreptului intabulat de către pârâtă.

Competența generală a instanței de contencios administrativ, în materia contractului administrativ, rezultă din prevederile art. 8 alin. (2) și art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar competența materială este stabilită prin art. 10 alin. (1) din aceeași lege, ori stabilirea dreptului de proprietate, verificarea suprapunerii suprafețelor de teren deduse judecății sau pronunțarea asupra radierii dreptului pârâtei din cartea funciară privesc raporturi juridice de drept civil, nefiind vorba de acte administrative sau alte operațiuni care să intre sub incidența Legii nr. 554/2004. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, capătul de cerere distinct, vizând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Economiei și Comerțului la data de 1 noiembrie 2006, cu privire la care nu poate opera prorogarea legală de competență în sensul art. 17 C. proc.

civ., neavând nici caracter accesoriu și nici incidental, a fost disjuns și reținut spre competentă soluționare de către Curtea de Apel Bacău, secția civilă și de contencios administrativ și fiscal. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a capătului de cerere privind revendicarea și radierea dreptului intabulat din acțiunea reclamantului R.M. în contradictoriu cu pârâta SC OP. SA – Grup Zăcăminte Moinești, în favoarea Judecătoriei Moinești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2013.