ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 400/2009

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1384/20/2007 Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea reclamantei SC C.L.J. SRL SATU MARE desemnată lichidator în dosarul de faliment al SC B.L. SRL NEGREȘTI OAȘ formulată în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL NEGREȘTI OAȘ având ca obiect constatare nulitate contract de cesiune. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta a solicitat constatare nulității absolute a contractului de cesiune autentificat sub nr. 3474 din 19 noiembrie 2001 motivat de faptul că acest contract are cauză ilicită și a invocat ca temei de drept art. 948, art. 966, art. 968 C. civ. Instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada cauzei ilicite și nu a indicat de altfel în ce constă aceasta.

Cu privire la actele la care face referire reclamanta în cererea de chemare în judecată aceste aspecte au fost clarificate într-un prim ciclu procesual prin sentința civilă nr. 1249/LC/2000 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. 1453/2005 prin care s-a statuat că reclamanta a încasat de la pârâtă suma de 50 000 dolari SUA echivalentul sumei de 1,5 miliarde lei vechi, sumă pe care în prezenta reclamanta o reclamă ca fiind neîncasată. Împotriva sentinței nr. 1384/LC din 29 iunie 2007 a formulat apel B.M. în calitate de creditor, administrator special al SC B.L. SRL solicitând instanței admiterea, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanța de fond. În motivarea apelului, reclamanta a arătat că cererea de chemare în judecată a fost formulată în calitate de asociat unic, creditor și administrator special al SC B.L.

SRL și instanța de fond nu a soluționat cererea sa, ci numai pe aceea formulată de lichidatorul societății, așa încât Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului acțiunii sale. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 18/2008 AC din 26 februarie 2008 a admis excepția lipsei calității de reprezentant a numitei B.M. și a anulat apelul declarat de B.M. împotriva sentinței. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că art. 43 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 prevede că dreptul de administrare al debitorului încetează de drept de la data la care se dispune începerea falimentului iar art. 3 pct. 28 reglementează că lichidatorul este persoana fizică sau juridică, practician în insolvență, autorizată în condițiile legii, desemnată să exercite atribuțiile prevăzute la art. 25 în cadrul procedurii falimentului, atât în procedura generală cât și în cea simplificată.

Instanța a concluzionat că după intrarea în faliment singurul reprezentant al societății este lichidatorul și numai acesta are legitimarea procesuală să formuleze acțiuni în numele societății. Cu petiția înregistrată la data de 14 aprilie 2008, reclamanta B.M. a declarat în termen legal recurs, împotriva deciziei instanței de apel și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru judecarea fondului. În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că decizia este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece prevederile art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006 dispun „creditorul poate să introducă acțiuni pentru anularea sau transferul cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acțiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator”.

A mai menționat recurenta că instanța de apel prin decizia dată a ignorat și calitatea sa de administrator special pe care o deține la SC B.L. SRL și că lichidatorul societății nu a introdus și nu intenționează să introducă în contradictoriu cu SC A. SRL, acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de cesiune acțiuni autentificat sub nr. 3474 din 19 noiembrie 2001, pe care societatea menționată le-a deținut la SC T. SA NEGREȘTI OAȘ. Recursul declarat de reclamantă este fondat și urmează să fie admis, va fi casată decizia atacată și trimisă cauza pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente. Din analiza deciziei recurată în raport de actele și înscrisurile dosarului cât și a motivelor de nelegalitate invocate de către reclamantă, Înalta Curte apreciază că în mod greșit instanța de apel a reținut că apelanta B.M.

nu are calitatea de reprezentant al societății. Recurenta-reclamantă în calitatea de creditor al societății, are atribuții prevăzute în art. 17 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și anume lit. f) „să introducă acțiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acțiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator”. Din înscrisurile dosarului rezultă că reclamanta B.M. are și calitatea de administrator special al SC B.L. SRL fapt ce rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 15 decembrie 2006 a ședinței Adunării Acționarilor falitei SC B.L. SRL, convocată de SC C.L.J. 2000 SRL în calitate de lichidator al societății menționate (fila 101 – dosar 4764/83/2006).

Având în vedere că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. f), art. 18 alin. (2) lit. b) coroborate cu art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, rezultă că în mod greșit instanța de apel a anulat apelul reclamantei pentru lipsa calității de reprezentant a apelantei-reclamantă B.M. În consecință, hotărârea pronunțată fiind nelegală, se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei civilă nr. 18/AC din 26 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.