ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 400/2009

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1384/20/2007 Tribunalul

Satu Mare a respins acțiunea reclamantei SC C.L.J. SRL SATU MARE desemnată

lichidator în dosarul de faliment al SC B.L. SRL NEGREȘTI OAȘ formulată în

contradictoriu cu pârâta SC A. SRL NEGREȘTI OAȘ având ca obiect constatare

nulitate contract de cesiune.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

reținut că reclamanta a solicitat constatare nulității absolute a contractului

de cesiune autentificat sub nr. 3474 din 19 noiembrie 2001 motivat de faptul că

acest contract are cauză ilicită și a invocat ca temei de drept art. 948, art. 966,

art. 968 C. civ.

Instanța a reținut că reclamanta nu a

făcut dovada cauzei ilicite și nu a indicat de altfel în ce constă aceasta.

Cu privire la actele la care face

referire reclamanta în cererea de chemare în judecată aceste aspecte au fost

clarificate într-un prim ciclu procesual prin sentința civilă nr. 1249/LC/2000

pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. 1453/2005 prin care s-a statuat

că reclamanta a încasat de la pârâtă suma de 50 000 dolari SUA echivalentul

sumei de 1,5 miliarde lei vechi, sumă pe care în prezenta reclamanta o reclamă

ca fiind neîncasată.

Împotriva sentinței nr. 1384/LC din 29

iunie 2007 a formulat apel B.M. în calitate de creditor, administrator special al

SC B.L. SRL solicitând instanței admiterea, casarea sentinței și trimiterea

cauzei spre o nouă judecată la instanța de fond.

În motivarea apelului, reclamanta a

arătat că cererea de chemare în judecată a fost formulată în calitate de

asociat unic, creditor și administrator special al SC B.L. SRL și instanța de

fond nu a soluționat cererea sa, ci numai pe aceea formulată de lichidatorul

societății, așa încât Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului acțiunii

sale.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 18/2008 AC din 26

februarie 2008 a admis excepția lipsei calității de reprezentant a numitei B.M.

și a anulat apelul declarat de B.M. împotriva sentinței.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a

reținut că art. 43 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 prevede că dreptul de

administrare al debitorului încetează de drept de la data la care se dispune

începerea falimentului iar art. 3 pct. 28 reglementează că lichidatorul este

persoana fizică sau juridică, practician în insolvență, autorizată în

condițiile legii, desemnată să exercite atribuțiile prevăzute la art. 25 în

cadrul procedurii falimentului, atât în procedura generală cât și în cea

simplificată.

Instanța a concluzionat că după intrarea

în faliment singurul reprezentant al societății este lichidatorul și numai

acesta are legitimarea procesuală să formuleze acțiuni în numele societății.

Cu petiția înregistrată la data de 14

aprilie 2008, reclamanta B.M. a declarat în termen legal recurs, împotriva

deciziei instanței de apel și a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru judecarea fondului.

În motivarea recursului său, reclamanta a

arătat că decizia este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea

și aplicarea greșită a legii deoarece prevederile art. 17 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 85/2006 dispun „creditorul poate să introducă acțiuni pentru anularea

sau transferul cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna

creditorilor, atunci când astfel de acțiuni nu au fost introduse de

administratorul judiciar sau de lichidator”.

A mai menționat recurenta că instanța de

apel prin decizia dată a ignorat și calitatea sa de administrator special pe

care o deține la SC B.L. SRL și că lichidatorul societății nu a introdus și nu intenționează

să introducă în contradictoriu cu SC A. SRL, acțiune în constatarea nulității

absolute a contractului de cesiune acțiuni autentificat sub nr. 3474 din 19

noiembrie 2001, pe care societatea menționată le-a deținut la SC T. SA NEGREȘTI

OAȘ.

Recursul declarat de reclamantă este

fondat și urmează să fie admis, va fi casată decizia atacată și trimisă cauza

pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe, pentru următoarele

considerente.

Din analiza deciziei recurată în raport

de actele și înscrisurile dosarului cât și a motivelor de nelegalitate invocate

de către reclamantă, Înalta Curte apreciază că în mod greșit instanța de apel a

reținut că apelanta B.M. nu are calitatea de reprezentant al societății.

Recurenta-reclamantă în calitatea de

creditor al societății, are atribuții prevăzute în art. 17 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței și anume lit. f) „să introducă acțiuni pentru

anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna

creditorilor, atunci când astfel de acțiuni nu au fost introduse de

administratorul judiciar sau de lichidator”.

Din înscrisurile dosarului rezultă că

reclamanta B.M. are și calitatea de administrator special al SC B.L. SRL fapt

ce rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 15 decembrie 2006 a ședinței

Adunării Acționarilor falitei SC B.L. SRL, convocată de SC C.L.J. 2000 SRL în

calitate de lichidator al societății menționate (fila 101 – dosar

4764/83/2006).

Având în vedere că hotărârea a fost

pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. f), art. 18 alin.

(2) lit. b) coroborate cu art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind

procedura insolvenței, rezultă că în mod greșit instanța de apel a anulat

apelul reclamantei pentru lipsa calității de reprezentant a

apelantei-reclamantă B.M.

În consecință, hotărârea pronunțată fiind

nelegală, se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta B.M. împotriva deciziei civilă nr. 18/AC din 26 februarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2009.