ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1786/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș

Severin, reclamanta SC O. & C. SRL REȘIȚA a chemat în judecată pe pârâtul

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, solicitând

instanței să dispună anularea încheierii nr. 1300 din 29 martie 2005 emisă de pârâtă,

având în vedere nulitatea absolută a acesteia. În motivarea cererii, reclamanta

a arătat că pârâta nu a comunicat încheierea sus menționată, încălcând

dispozițiile art. 92

1

C. proc. civ., deși într-un litigiu

asemănător, purtat între același părți pârâta a comunicat din oficiu

reclamantei încheierea nr. 1517 din 30 martie 2006, desființată de către Curtea

de Apel Timișoara, prin decizia nr. 562 din 12 iunie 2006.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 din Legea

nr. 359/2004 și ale art. 92

1

și art. 108 C. proc. civ.

Tribunalul Caraș Severin, prin sentința nr. 660 din 3 iunie

2008, a respins acțiunea comercială formulată de reclamantă.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin

încheierea nr. 1300 din 29 martie 2005, pronunțată de judecătorul delegat la

Oficiul Registrului Comerțului s-a dispus dizolvarea unui număr de 289

societăți comerciale, printre care și SC O. & C. SRL, întrucât nu și-a

îndeplinit obligația de preschimbare a certificatului de înmatriculare. Pârâta

a comunicat reclamantei încheierea sus menționată, cu scrisoare recomandată,

conform borderoului nr. 80804 din 31 martie 2006 unde figurează la poziția 283,

astfel că pârâta nu a încălcat dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea nr.

359/2004, privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul

comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor

juridice.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal

reclamanta, iar Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr.

178A din 6 octombrie 2008 a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă,

aplicând cererii de apel sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997.

Decizia Curții de Apel a fost recurată de către reclamanta

SC O. & C. SRL REȘIȚA, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de

art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.. Prin cererea de recurs a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului pe fond.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut că instanța

de apel nu a respectat procedura de citare prevăzută de art. 92

1

C.

proc. civ., în sensul că nu s-a comunicat citația pentru termenul de judecată

acordat soluționării apelului, dovada de citare nepurtând semnătura

primitorului actului.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că au

fost interpretate greșit dispozițiile art. 64 din Legea nr. 31/1990, în sensul

că reclamanta nu a fost citată recomandat cu confirmare de primire de către

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin.

Intimata pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la

soluția instanței de apel, de anulare a cererii de apel ca netimbrată, Înalta

Curte constată că hotărârea recurată este legală, pentru următoarele

considerente :

Din înscrisul existent la fila 7 a dosarului de apel,

rezultă că reclamanta SC O. & C. SRL REȘIȚA a fost legal citată pentru

termenul de judecată din data de 6 octombrie 2008, cu mențiunea de a achita

taxele judiciare de timbru aferente cererii de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 92

1

C. proc. civ.

este suficient pentru valabilitatea procedurii ca agentul procedural, ulterior

constatării lipsei oricărei persoane la sediul social, să afișeze citația emisă

pentru termenul de judecată.

De asemenea, se constată că dovada de îndeplinire a

procedurii de citare, respectă cerințele prevăzute de art. 100 C. proc. civ.,

fiind indicat locul în care s-a efectuat afișarea citației.

Întrucât constatările agentului poștal fac dovada

celor menționate în procesul verbal, până la înscrierea în fals și în lipsa

altor împrejurări care să conteste împrejurarea menționată, Înalta Curte reține

că în situația de față, citarea reclamantei s-a efectuat în mod legal prin

afișare, cu respectarea dispozițiilor art. 92

1

C. proc. civ.

Pe cale de consecință, aplicarea sancțiunii prevăzută

de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru

a fost corect aplicată, împrejurarea invocată de către recurentă privind

comunicarea citației unui reprezentant al societății fiind lipsită de relevanță

juridică.

Față de soluția adoptată de către instanța de apel,

criticile recurentei ce vizează fondul cauzei nu se impun a fi analizate.

de citare prevăzută de art. 92

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC O. & C. SRL REȘIȚA împotriva

deciziei nr. 178A din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.