ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1786/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș Severin, reclamanta SC O. & C. SRL REȘIȚA a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, solicitând instanței să dispună anularea încheierii nr. 1300 din 29 martie 2005 emisă de pârâtă, având în vedere nulitatea absolută a acesteia. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta nu a comunicat încheierea sus menționată, încălcând dispozițiile art. 92 1 C. proc. civ., deși într-un litigiu asemănător, purtat între același părți pârâta a comunicat din oficiu reclamantei încheierea nr. 1517 din 30 martie 2006, desființată de către Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 562 din 12 iunie 2006. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 din Legea nr. 359/2004 și ale art. 92 1 și art. 108 C. proc.

civ. Tribunalul Caraș Severin, prin sentința nr. 660 din 3 iunie 2008, a respins acțiunea comercială formulată de reclamantă. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea nr. 1300 din 29 martie 2005, pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului s-a dispus dizolvarea unui număr de 289 societăți comerciale, printre care și SC O. & C. SRL, întrucât nu și-a îndeplinit obligația de preschimbare a certificatului de înmatriculare. Pârâta a comunicat reclamantei încheierea sus menționată, cu scrisoare recomandată, conform borderoului nr. 80804 din 31 martie 2006 unde figurează la poziția 283, astfel că pârâta nu a încălcat dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea nr. 359/2004, privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal reclamanta, iar Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 178A din 6 octombrie 2008 a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă, aplicând cererii de apel sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Decizia Curții de Apel a fost recurată de către reclamanta SC O. & C. SRL REȘIȚA, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.. Prin cererea de recurs a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pe fond. În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut că instanța de apel nu a respectat procedura de citare prevăzută de art. 92 1 C. proc.

civ., în sensul că nu s-a comunicat citația pentru termenul de judecată acordat soluționării apelului, dovada de citare nepurtând semnătura primitorului actului. În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 64 din Legea nr. 31/1990, în sensul că reclamanta nu a fost citată recomandat cu confirmare de primire de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin. Intimata pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., raportat la soluția instanței de apel, de anulare a cererii de apel ca netimbrată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală, pentru următoarele considerente : Din înscrisul existent la fila 7 a dosarului de apel, rezultă că reclamanta SC O. & C. SRL REȘIȚA a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 6 octombrie 2008, cu mențiunea de a achita taxele judiciare de timbru aferente cererii de apel. Potrivit dispozițiilor art. 92 1 C. proc. civ. este suficient pentru valabilitatea procedurii ca agentul procedural, ulterior constatării lipsei oricărei persoane la sediul social, să afișeze citația emisă pentru termenul de judecată. De asemenea, se constată că dovada de îndeplinire a procedurii de citare, respectă cerințele prevăzute de art. 100 C. proc.

civ., fiind indicat locul în care s-a efectuat afișarea citației. Întrucât constatările agentului poștal fac dovada celor menționate în procesul verbal, până la înscrierea în fals și în lipsa altor împrejurări care să conteste împrejurarea menționată, Înalta Curte reține că în situația de față, citarea reclamantei s-a efectuat în mod legal prin afișare, cu respectarea dispozițiilor art. 92 1 C. proc. civ. Pe cale de consecință, aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru a fost corect aplicată, împrejurarea invocată de către recurentă privind comunicarea citației unui reprezentant al societății fiind lipsită de relevanță juridică.

Față de soluția adoptată de către instanța de apel, criticile recurentei ce vizează fondul cauzei nu se impun a fi analizate. de citare prevăzută de art. 92 Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC O. & C. SRL REȘIȚA împotriva deciziei nr. 178A din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.