ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3046/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 iulie 2005, la Tribunalul Arad, trimisă prin declinare de competență la Curtea de Apel Timișoara, reclamantul T.F. a chemat în judecată Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând obligarea acestora la repararea daunelor cauzate de trecerea sa în rezervă și retrogradarea din funcția de șef serviciu personal, daune care constau în daune morale în sumă de 1.500.000 Euro și daune materiale reprezentând diferența dintre pensia de serviciu pe care a primit-o și cea care i s-ar fi cuvenit dacă avea gradul de colonel, pentru ultimii 6 ani.

De asemenea, solicită obligarea Ministerului Administrației și Internelor la acordarea gradului de colonel, la anularea Ordinului nr. II/03302 din 31 decembrie 1994 și să emită un alt ordin de trecere în rezervă, de acordare a gradului de colonel, să i se actualizeze pensia de serviciu și să-i fie acordat dreptul de a purta uniformă militară. În motivarea acțiunii arată, în esență, că prin Ordinul nr. II/03302 din 31 decembrie 1994 a fost trecut abuziv în rezervă pentru fapte incompatibile cu calitatea de militar, în timp ce era în concediu de odihnă și că a făcut demersuri repetate la conducerea Ministerului de Interne pentru a fi reintegrat în activitate, rămase fără rezultat.

Mai arată că a fost timorat de către persoane din conducerea ministerului, după ce a sesizat abuzuri ale conducerii Poliției Arad și că acesta a fost adevăratul motiv pentru care, în baza recomandării ministrului de interne, s-a prezentat la comisia medico-legală, care a dispus clasarea sa ca inapt serviciului militar pe timp de pace și apt limitat la război, fiind apoi pensionat cu gradul II de invaliditate. Menționează că, ulterior, a făcut nenumărate demersuri la conducerea Ministerului de Interne, la președintele României, Parlament și Guvern, prin care a solicitat să fie repus în drepturile de care a fost prejudiciat, primind răspunsuri în neconcordanță cu realitatea și că prin hotărâri judecătorești s-a dispus să i se acorde pensie de serviciu, hotărâri ce nu sunt puse în executare de către Ministerul Administrației și Internelor.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 58/PI din 20 februarie 2006, a disjuns acțiunea, declinându-și competența de soluționare a cererii de actualizare a pensiei de serviciu în favoarea Tribunalului Arad, secția civilă și a respins celelalte cereri formulate de reclamant, ca tardiv introduse. Instanța reține, în motivarea sentinței, că în ce privește cererea de actualizate a pensiei de serviciu, stabilirea dreptului la pensie sau respingerea acestuia se fac prin decizie, că poate fi atacată, după parcurgerea procedurii stabilite de art. 54 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, la instanța civilă a tribunalului, conform art. 155 din Legea nr. 19/2000.

Referitor la celelalte capete de cerere, reține că acțiunea s-a introdus cu depășirea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că instanța a dat dovadă de superficialitate și timorare, că a interpretat greșit probele și nu a ținut cont că dreptul pentru valorificarea pretențiilor morale este imprescriptibil. Menționează că imprescriptibilitatea dreptului la acțiune în valorificarea drepturilor morale e determinată de continuitatea, persistența și succesiunea suferințelor morale, unele dintre acestea existând și în prezent. Consideră că în ce privește anularea Ordinului nr. II/03302 din 31 decembrie 1994, obligarea la acordarea gradului de colonel și a dreptului la portul uniformei, dreptul la acțiune nu este prescris, deoarece a fost împiedicat să obțină dovezile de care avea nevoie în justiție, până la obținerea accesului său la dosarul personal.

Arată că disjungerea cererii de actualizare a pensiei și declinare a competenței de soluționare a acesteia în favoarea tribunalului este o măsură nelegală, pentru că actualizarea pensiei depinde de rezolvarea cererii referitoare la acordarea gradului de colonel. Ulterior, recurentul-reclamant a formulat „precizări și completări” la recurs, susținând că instanța era obligată să cerceteze, pe cale de excepție, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea ordinului atacat și numai după aceea putea trece la cercetarea și soluționarea celorlalte capete de cerere și în special a celui privitor la daunele morale. Mai susține că acțiunea de față a introdus-o după ce a intrat în posesia unor dovezi, urmare a hotărârii unei instanțe judecătorești.

Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad (în reprezentarea Statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice) au formulat întâmpinări la motivele de recurs. Ministerul Administrației și Internelor solicită ca recursul să fie respins ca nefondat, deoarece acțiunea în anularea ordinului s-a introdus tardiv, iar repararea prejudiciului de natură morală este condiționată de anularea sau constatarea existenței unui refuz nejustificat. Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, ca mandatară a Ministerului Finanțelor Publice în reprezentarea Statului român, consideră că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, pentru că nu are alocate sume de bani care nu sunt legate de activitatea ministerului și nu trebuie confundat cu Statul român și cu bugetul de stat.

În ce privește fondul cauzei, arată că hotărârea este legală și temeinică, deoarece reclamantul a cunoscut actul atacat încă din anul 1995, iar în ce privește cererea de reactualizare a pensiei de serviciu, corect s-a disjuns și s-a stabilit competența Tribunalului Arad. Recursul este nefondat. Corect a reținut prima instanță că cererea referitoare la anularea Ordinului nr. II/03302 din 31 decembrie 1994, emis de ministrul de interne, precum și a cererilor accesorii acesteia, au fost tardiv introduse. Conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, „Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni” de la anumite momente, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

Cum ordinul este un act administrativ individual, termenul în interiorul căruia putea fi atacat era de cel mult un an de la data emiterii lui, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, aplicabilă în cauza de față, ținându-se cont că acțiunea în anularea ordinului s-a introdus după intrarea în vigoare a acestei legi. Ca atare, se constată că instanța de fond a reținut corect că cererea privitoare la anularea ordinului, precum și cererile referitoare la daunele morale, la obligarea la emiterea unui nou ordin de trecere a recurentului în rezervă și acordarea gradului de colonel și de stabilire a dreptului de a purta uniforma militară conform regulamentelor militare, s-au formulat tardiv.

De altfel, în ce privește cererile accesorii cererii privitoare la anularea ordinului, cum nu s-a constatat nelegalitatea acestui ordin, nu se puteau admite nici celelalte cereri, care depindeau direct de modul în care era soluționată cererea privitoare la anularea ordinului. În plus, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede expres că și cererea pentru repararea pagubei cauzate se va introduce tot în interiorul termenului de maximum un an de la data emiterii actului administrativ ce se solicită a fi anulat. În noțiunea de „pagubă” se cuprind și daunele morale, astfel că în materia contenciosului administrativ, în ce privește pretențiile de natură morală, acestea pot fi solicitate numai în termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004.

Asupra motivului de recurs privitor la nelegala disjungere a capătului de cerere referitor la actualizarea pensiei de serviciu, Înalta Curte reține că instanța de fond a procedat corect prin disjungerea acestuia și trimitere, spre competentă soluționare, la Tribunalul Arad. Într-adevăr, curtea de apel nu era competentă să-l judece, pentru că, în conformitate cu prevederile art. 155 din Legea nr. 19/2000, tribunalele soluționează, în primă instanță, litigiile privind, printre altele, deciziile de pensionare și modul de stabilire și plată a pensiilor.

Referitor la invocarea prin întâmpinare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, pentru Statul român, aceasta nu poate fi reținută, pentru că, în conformitate cu prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, „Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alt e organe în acest scop”. Cum prin acțiune a fost chemat în judecată și Statul român, iar unul dintre capetele de cerere privește obligarea la plata de despăgubiri bănești, Statul român are calitatea de a sta în proces prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru toate considerentele menționate mai sus, urmează ca recursul de față să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.F. împotriva sentinței civile nr. 58/P.I. din 20 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2006.