ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1473/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 132

din 26 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești – Secția comercială, contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul D.M. în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Primul Ministru, Ministerul

Finanțelor Publice, Senatul României, Camera Deputaților, Consiliul Suprem de

Apărare a Țării și Banca Națională a României, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul D.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinice.

În prealabil, Înalta

Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a

fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, modificată și completată și art. 301 C. proc. civ.

Conform art.

301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii

”,

iar conform art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu

recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

Din

analiza actelor depuse la dosar, se constată că sentința recurată a fost

comunicată la data de 3 iunie 2010 și a fost atacată cu recurs la data de 28

iunie 2010 (f.2–dosar recurs), depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile

de la comunicare prevăzut de textele de lege sus menționate.

Potrivit

dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., „

neexercitarea

oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când

legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei”.

Constatând că

recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 20 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 301 C. proc. civ. și că

recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în

termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta

Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale sancționatorii sus invocate

și să respingă recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de

D.M.

împotriva sentinței nr. 132 din 26 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești – secția

comercială, contencios administrativ și fiscal ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 martie 2011.