ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1473/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 132 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești – Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul D.M. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Primul Ministru, Ministerul Finanțelor Publice, Senatul României, Camera Deputaților, Consiliul Suprem de Apărare a Țării și Banca Națională a României, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice. În prealabil, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și art. 301 C. proc.

civ. Conform art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ”, iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”. Din analiza actelor depuse la dosar, se constată că sentința recurată a fost comunicată la data de 3 iunie 2010 și a fost atacată cu recurs la data de 28 iunie 2010 (f.2–dosar recurs), depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile de la comunicare prevăzut de textele de lege sus menționate. Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., „ neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 301 C. proc. civ. și că recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale sancționatorii sus invocate și să respingă recursul, ca tardiv formulat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.M. împotriva sentinței nr. 132 din 26 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești – secția comercială, contencios administrativ și fiscal ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2011.