ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011,

începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată

în 4 secții: secția

I

civilă, secția a II-a civilă,

secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători

și secțiile unite, cu competență proprie.

În lipsa unor norme de competență materială

(care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze

în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre

secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma „cu competență

proprie" prevăzută de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident,

între competențele proprii și comune ale ce lor două secții civile și competențele

celorlalte secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor competențe specializate,

distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la nivelul

celor două secții civile începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie

2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru

viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a

Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit Anexei 1 a hotărârii menționate,

în cadrul secției

I

civilă funcționează complete specializate

pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii

nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia exproprierii, dintre care două

complete specializate și în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia

proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre a Colegiului de conducere

s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011,

cu excepția celor date în competența completelor specializate care funcționează

la nivelul secției a II-a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele

de obiecte, se împart între cele două secții civile ale instanței supreme, în proporție

de ½ pentru fiecare dintre acestea, prin utilizarea aplicației ECRIS.

Or, în speță, se constată că obiectul cauzei,

și anume, „partaj judiciar", se circumscrie competențelor alocate în mod egal

între cele două secții civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum

este identificat în Anexa

I

a hotărârii menționate.

În atare situație, competența funcțională

de soluționare a contestației în anulare revine secției a II-a civilă, în raport

de prevederile hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție și față de împrejurarea că la data înregistrării

dosarului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv 20 ianuarie 2012

s-a avut în vedere criteriul de împărțire în mod egal a dosarelor între cele două

secții.

Așa fiind, dosarul urmează a fi scos de

pe rolul secției

I

civile și trimis, spre competentă

soluționare, secției a II-a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate de pe rol, cauza având ca obiect

contestația în anulare formulată de contestatorii T.L. și T.L.T. împotriva deciziei

nr. 20/2012 pronunțată în Dosarul nr. 1245/36/2011, deciziei nr. 559/2011, deciziei

nr. 815/2009, deciziei nr. 402/2010, sentinței civile nr. 305/2009, toate pronunțate

în Dosarul nr. 412/39/2008 și o trimite, spre competență soluționare, secției a

II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inițial investită.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2013.