ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011,

începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată

în 4 secții: secția

I

civilă, secția a II-a civilă,

secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători

și secțiile unite, cu competență proprie.

În lipsa unor norme de competență materială

(care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze

în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre

secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma „cu competență

proprie" prevăzută de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident,

între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele

celorlalte secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor competențe specializate,

distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la nivelul

celor două secții civile începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie

2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru

viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a

Colegiului de conducere al

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit Anexei 1 a hotărârii menționate,

în cadrul secției

I

civilă funcționează complete specializate

pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii

nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia exproprierii, dintre care două

complete specializate și în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia

proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre a Colegiului de conducere

s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011,

cu excepția celor date în competența completelor specializate care funcționează

la nivelul secției a II-a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele

de obiecte, se împart între cele două secții civile ale instanței supreme, în proporție

de ½ pentru fiecare dintre acestea, prin utilizarea aplicației ECRIS.

Or, în speță, se constată că obiectul cauzei,

și anume, „Legea nr. 221/2009", se circumscrie competențelor specializate alocate

exclusiv completelor de judecată ale secției a II-a civilă, identificate în Anexa

I

a hotărârii menționate sub denumirea recursuri

formulate în materia Legii nr. 221/2009.

În atare situație, competența funcțională

de soluționare a recursurilor revine secției a II-a civilă, în raport de prevederile

hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Așa fiind, dosarul urmează a fi scos de

pe rolul secției

I

civile și trimis, spre competentă

soluționare, secției a II-a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate de pe rol cauza, având ca obiect

recursurile declarate de reclamantul D.P.C. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 32 A din 27 ianuarie 2012 a Curții de

Apel București, secția IV-a civilă și o trimite, spre competență soluționare, secției

a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

ianuarie 2013.