ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta

Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I civilă, secția

a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal, 4

complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.

În lipsa unor norme

de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare

judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de

cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează

la nivelul aceleiași instanțe, sintagma „cu competență proprie” prevăzută de

dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele

proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte

secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor

competențe specializate, distinct de competențele comune, completelor de

judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile începând cu data

de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până

la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a

realizat prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit Anexei 1 a hotărârii menționate, în cadrul secției I civilă funcționează complete specializate pentru

soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001,

în materia revendicării și în materia exproprierii, dintre care două complete

specializate și în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia

proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre

a Colegiului de conducere s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate

după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor

specializate care funcționează la nivelul secției a II-a civilă, având diverse

obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două

secții civile ale instanței supreme, în proporție de ½ pentru fiecare

dintre acestea, prin utilizarea aplicației ECRIS.

Or, în speță, se

constată că obiectul cauzei, și anume, „Legea nr. 221/2009”, se circumscrie

competențelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale secției

a II-a civilă, identificate în Anexa I a hotărârii menționate sub denumirea

recursuri formulate în materia Legii nr. 221/2009.

În atare situație,

competența funcțională de soluționare a recursului revine secției a II-a

civilă, în raport de prevederile hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa fiind, dosarul

urmează a fi scos de pe rolul secției I civile și trimis, spre competentă soluționare,

secției a II-a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate cauza de pe

rol și o trimite spre competentă soluționare secției a II-a civile a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2013.