ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3742/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 6 martie 2006, reclamanta T.G. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru acordarea calității de luptător

în rezistența anticomunistă, anularea deciziei din 2 februarie 2006, emisă de

pârât, prin care i s-a refuzat recunoașterea calității de luptător în

rezistența anticomunistă, în dosarul nr. 499/2003.

În motivare, reclamanta a

arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâtul i-a respins cererea

formulată în temeiul O.U.G. nr. 214/1999, deși a dovedit că a fost supusă de

către autoritățile comuniste la măsuri administrative abuzive, datorită

încadrării tatălui său, S.G., în categoria de „chiabur”, motiv pentru care i-a

fost interzisă continuarea studiilor în anul III și următorii la Școala

Pedagogică nr. 1 din Ploiești, astfel încât nu a putut finaliza studiile medii

la liceul respectiv.

Aceste persecuții au

continuat și după ce s-a căsătorit, în anul 1955, cu T.M. și s-a stabilit în

Craiova, impunându-i-se soțului său, care era căpitan de aviație, să divorțeze

și deoarece acesta a refuzat, a fost exclus din cadrele armatei.

A mai susținut reclamanta,

că întreaga sa familie, S., a avut de suferit numeroase abuzuri, concretizate

în evacuarea forțată din locuință, rechiziționarea de bunuri din gospodărie,

care nu le-au mai fost restituite niciodată, stabilirea unor impozite

împovărătoare, pentru a căror neplată tatăl său a fost condamnat la pedeapsa cu

închisoarea, exmatricularea sorei sale, S.S., în anul 1952, din Facultatea de

Drept.

A menționat că sorei sale, O.S.,

i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 93 din 17 aprilie 2006, a admis acțiunea și, în consecință, a anulat decizia contestată și a constatat că reclamanta

are calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, calitate ce urmează a fi

recunoscută de comisie.

Instanța a reținut că

soluția se impune, întrucât din coroborarea sistemică a tuturor faptelor

întâmplate familiei S., rezultă că sunt îndeplinite prevederile O.U.G. nr. 214/1999,

mai ales că surorii reclamantei, fiică a aceluiași „chiabur”, i-a fost

recunoscută calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.

Împotriva sentinței în

termen legal a declarat recurs, pârâtul Ministerul Justiției, solicitând, în

temeiul art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 C. proc. civ., modificarea acestei hotărâri judecătorești, în sensul respingerii acțiunii

reclamantei T.G.

Recurentul a susținut că

prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii, având în vedere că, potrivit

prevederilor art. 2, 4 și 5 din O.U.G. nr. 214/1999 și ale art. 4 alin. (3) din

Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă, temeiul acordării calității

de luptător în rezistența anticomunistă îl reprezintă exclusiv înscrisurile

trimise și certificate de instituțiile cu care Comisia a încheiat protocoale de

colaborare.

Or, în cauză, cu toate că, din

informațiile furnizate de Ministerul Educației și Cercetării și Direcția

Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, rezultă cu certitudine exmatricularea

intimatei, având în vedere că, din aceste acte, nu rezultă motivul care a

determinat luarea acestei măsuri, în mod greșit, susține recurentul, instanța a

stabilit că exmatricularea constituie o măsură administrativă abuzivă în sensul

dispozițiilor O.U.G. nr. 214/1999.

S-a mai menționat în recurs

că prima instanță a apreciat în mod eronat valoarea probatorie a situației unui

alt membru al familiei intimatei, deoarece O.U.G. nr. 214/1999 nu permite, spre

deosebire de Decretul - lege nr. 118/1990, dovedirea situației de fapt invocate

prin orice mijloc de probă, ci numai prin înscrisuri oficiale, eliberate de

organele competente.

Analizând criticile

formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu reglementările

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. 1

alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, se recunoaște calitatea de luptător în

rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie1945 - 14 decembrie

1989, persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice

sau supuse, din aceleași motive, unor măsuri administrative abuzive.

Art. 3 lit. f) din ordonanță

prevede că, prin măsuri administrative abuzive se înțeleg orice măsuri luate de

organele fostei miliții sau securități ori de alte organe, în baza cărora s-a

dispus exmatricularea din școli, licee și facultăți.

În mod eronat, recurentul-pârât

susține că intimata-reclamantă nu s-ar încadra în aceste dispoziții legale.

Așa cum însuși recurentul

recunoaște, prin adresa nr. 2311 din 13 ianuarie 2006, emisă de Direcția

Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, s-a confirmat susținerea intimatei privind

exmatricularea sa din Școala Medie Mixtă nr. 3 Mihai Viteazul Ploiești.

În ceea ce privește motivul

exmatriculării, instanța de fond a apreciat în mod corect că acesta a fost

dovedit prin coroborarea întregului ansamblu probator administrat, respectiv

adresele nr. 1732/1955; nr. 90 din 6 iulie 1956, nr. 319 din 26 martie 1956, nr.

1810 din 10 iunie 1957, nr. 984 din 27 martie 1957, emise de Sfatul Popular al

Regiunii Ploiești - Comisia Regională pentru Revizuirea Gospodăriilor

Chiaburești, sentința civilă nr. 422 din 7 aprilie 1966, decizia civilă nr. 1517

din 26 iulie 1966, decizia penală nr. 840 din 12 martie 1954, sentința civilă nr.

1345 din 22 decembrie 1959, pronunțate de Tribunalul Regional Ploiești,

procesul-verbal din 20 decembrie 1967, de confiscare a unor bunuri, din toate

acestea rezultând că familia intimatei a fost supusă unor măsuri abuzive de

către regimul comunist, din motive politice, datorită încadrării capului

familiei în categoria socială indezirabilă de „chiabur”.

Din dispoziția prevăzută de art.

5 alin. (3) din O.U.G. nr. 214/1999, în sensul că „Dacă cererea nu este

însoțită de actele doveditoare necesare, Comisia este obligată să solicite

documente, date sau informații de la instituțiile publice care le dețin”, nu se

poate deduce concluzia restrictivă propusă de recurent, potrivit căreia proba

calității de luptător în rezistența anticomunistă s-ar face exclusiv cu

înscrisuri oficiale eliberate de organele competente și că pentru dovedirea

faptului generator de drepturi invocat nu s-ar putea completa probatoriul

constând în înscrisuri oficiale și cu alte probe.

Instanța de fond nu a

apreciat greșit valoarea probatorie a situației sorei intimatei-reclamante,

căreia i-a fost recunoscută calitatea prevăzută de O.U.G. nr. 214/1999.

Dimpotrivă, în cadrul

obligației ce-i revenea, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., prima instanță nu a făcut decât să stabilească faptele pe baza

interpretării sistemice a tuturor probelor administrate în condițiile art. 1169 C. civ., cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 214/1999 și cu scopul aflării adevărului în cauză.

Dând o corectă dezlegare

pricinii deduse judecății, în raport cu dovezile administrate și cu prevederile

legale incidente, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică.

Față de cele expuse și în

temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 93 din 17

aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2006.