ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 23/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 23/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.
3649/121 din 2 iunie 2008 reclamantul G.G. a chemat în judecată Curtea de
Conturi a României și a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor
salariale reprezentate de sporul de vechime pentru perioada 17 ianuarie 2000-22
decembrie 2003, actualizate conform indicelui de inflație la data plății.
Tribunalul Galați, secția civilă,
prin sentința civilă nr. 807 din 20 iunie 2008 a admis excepția prescripției
dreptului la acțiune și a respins acțiunea.
S-a arătat că potrivit art. 1 și
art. 3 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial
se stinge prin prescripție dacă nu este exercitat în termen de 3 ani de la data
nașterii acestuia.
S-a precizat că acțiunea a fost
formulată la data de 2 iunie 2008 iar pretențiile reclamantului sunt anterioare
datei de 2 iunie 2005 și, ca atare, prescrise.
În termen legal, împotriva sentinței
civile nr. 807 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Galați, secția civilă, a
declarat recurs reclamantul, a solicitat modificarea în temeiul art. 304 pct. 8
și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că: 1. competența materială de
soluționare a cauzei în primă instanță revenea curții de apel potrivit O.U.G.
nr. 75/2008 intrată în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
României – 20 iunie 2008; 2. greșit acțiunea a fost respinsă ca prescrisă:
dreptul material la acțiune s-a născut la data publicării deciziei nr. XXXVI
din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care, urmare a
admiterii recursului în interesul legii dispozițiile art. 33 alin. (1) din
Legea nr. 50/1996 în raport de prevederile art. 1 pct. 32 din O.G. nr. 83/2000,
art. 50 din O.U.G. nr. 177/2002 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 160/2000 se
interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați
precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar,
procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a
României beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de
lege.
Curtea va respinge recursul ca
nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 20 iunie 2008, data
pronunțării sentinței, competența materială de soluționare a cauzei în primă
instanță revenea, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. C. proc. civ.
O.U.G. nr. 75 din 20 iunie 2008
invocată de reclamant a intrat în vigoare potrivit art. 78 din Constituția
României la trei zile de la data publicării.
Potrivit art. 1 și art. 3 din
Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge
prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani.
Art. 7 din același act normativ
stabilește, de principiu, că prescripția începe să curgă de la data când se
naște dreptul la acțiune.
Sporul de vechime, inclus în
categoria drepturilor salariale se acordă în temeiul legii.
Prin recursul în interesul legii
Înalta Curte de Casație și Justiție asigură conform art. 329 C. proc. civ.
interpretarea și aplicarea unitară a legii.
Soluțiile se pronunță numai în
interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate prin
care au fost soluționate diferit chestiuni de drept și nici cu privire la
situația părților din acele procese.
Momentul nașterii dreptului material
la acțiune nu este reprezentat de momentul publicării deciziei date în recurs
în interesul legii.
În speță prima instanță a reținut
corect că acțiunea este prescrisă.
Astfel fiind, curtea va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamantul G.G. împotriva sentinței nr. 807 din 20 iunie 2008 a
Tribunalului Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
6 ianuarie 2009
.