ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 23/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3649/121 din 2 iunie 2008 reclamantul G.G. a chemat în judecată Curtea de Conturi a României și a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentate de sporul de vechime pentru perioada 17 ianuarie 2000-22 decembrie 2003, actualizate conform indicelui de inflație la data plății. Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința civilă nr. 807 din 20 iunie 2008 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea. S-a arătat că potrivit art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu este exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii acestuia.

S-a precizat că acțiunea a fost formulată la data de 2 iunie 2008 iar pretențiile reclamantului sunt anterioare datei de 2 iunie 2005 și, ca atare, prescrise. În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 807 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Galați, secția civilă, a declarat recurs reclamantul, a solicitat modificarea în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că: 1. competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revenea curții de apel potrivit O.U.G. nr. 75/2008 intrată în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României – 20 iunie 2008; 2. greșit acțiunea a fost respinsă ca prescrisă: dreptul material la acțiune s-a născut la data publicării deciziei nr. XXXVI din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care, urmare a admiterii recursului în interesul legii dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 în raport de prevederile art. 1 pct. 32 din O.G.

nr. 83/2000, art. 50 din O.U.G. nr. 177/2002 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege. Curtea va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: La data de 20 iunie 2008, data pronunțării sentinței, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revenea, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. C. proc. civ. O.U.G. nr. 75 din 20 iunie 2008 invocată de reclamant a intrat în vigoare potrivit art. 78 din Constituția României la trei zile de la data publicării.

Potrivit art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani. Art. 7 din același act normativ stabilește, de principiu, că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Sporul de vechime, inclus în categoria drepturilor salariale se acordă în temeiul legii. Prin recursul în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție asigură conform art. 329 C. proc. civ. interpretarea și aplicarea unitară a legii. Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate prin care au fost soluționate diferit chestiuni de drept și nici cu privire la situația părților din acele procese.

Momentul nașterii dreptului material la acțiune nu este reprezentat de momentul publicării deciziei date în recurs în interesul legii. În speță prima instanță a reținut corect că acțiunea este prescrisă. Astfel fiind, curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.G. împotriva sentinței nr. 807 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2009 .