ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 103/2013

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data

de 3 februarie 2011, C.C.M. prin Sindicatele Cadrelor Militare Disponibilizate în

Rezervă și Retragere, Filiala Craiova a chemat în judecată pe pârâtul Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Apărării Naționale solicitând anularea deciziei de pensie

din data de 31 decembrie 2010, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului

Apărării Naționale; menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din

data de 27 februarie 2004; obligarea pârâtului la plata diferenței dintre cuantumul

pensiei stabilită prin deciziei de pensie decizia din data de 27 februarie 2004

și decizia din data de 31 decembrie 2010 pe perioada 01 ianuarie 2011 și până la

repunerea în plată a pensiei inițiale; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale

aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii până la reaplicarea

deciziei din data de 27 februarie 2004.

Prin sentința

civilă nr. 3904 din 22 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5341/63/2011, Tribunalul

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

A mai motivat

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale că în cauză reclamantul

nu a formulat acțiunea în contradictoriu cu C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale

de pensii pentru a fi incidente dispozițiile tezei

I

a

art. 156 din Legea nr. 19/2001, ci se judecă în contradictoriu cu Casa de Pensii

a Ministerului Apărării Naționale, astfel că devin incidente dispozițiile tezei

a

II

-a a art. 156, ce se referă la celelalte cereri care,

potrivit normei legale imperative conținute de textul de lege, se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, care, în speță,

se află în București.

Prin sentința

civilă nr. 7914 din 04 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 321201312011, Tribunalul

București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul

negative de competență și a înaintat cauza spre Înalta Curte de Casație și Justiție.

A reținut Tribunalul București că, în temeiul dispozițiilor art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Totodată, Tribunalul

București a reținut că în speță decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie

2010, în baza Legii nr. 119/2010, dar a fost contestată la data de 3 februarie 2011,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Cum normele de procedură sunt de imediată aplicare, rezultă că se aplică noua lege,

respectiv Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanța competentă este cea de la

domiciliul/sediul reclamantului. Deoarece contestatorul are domiciliul în județul

Dolj, iar cererea este îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, competența

de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Dolj, ca instanță de la domiciliul

reclamantului, conform dispozițiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Asupra conflictului

negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dispozițiile

art. 154 din Legea nr. 263/2010 reglementează două ipoteze distincte în ceea ce

privește competența teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de

asigurări sociale.

Intr-o primă ipoteză,

se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale

de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. În situația în care pârâtul

este altul decât casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale, ipoteza

a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța

în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, la data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din lege, competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case

de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor

și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța

de la domiciliul reclamantului.

La data sesizării

instanței, și anume 3 februarie 2011, dispozițiile Legii nr. 263/2010 erau în vigoare.

Prin urmare, în

raport de dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele

de procedură civilă sunt de imediată aplicare, norma de competență aplicabilă în

cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere trebuie

adresată instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 ianuarie 2013.