ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 765/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 765/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea formulată pe
rolul Curții de Apel Alba – Iulia, reclamanta Parohia Evanghelică C.A. Mediaș a
chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor imobile
care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând anularea Deciziei
nr. 1576 din 20 decembrie 2007 prin care s-a respins cererea de restituire în natură
a imobilului situat în Municipiul Mediaș, județul Sibiu, înscris în cartea
funciară nr. 4681 a localității Mediaș sub nr. 1070, școală generală.
Motivele de fapt și de
drept pe care s-a întemeiat cererea
Reclamanta a susținut că în
mod greșit s-a respins cererea de restituire în natură pe motiv că imobilul nu
face obiectul O.G. nr. 94/2000 republicată, modificată și completată prin Legea
nr. 263/2006, fiind preluat de Statul Român în afara perioadei de referință a
legii.
Imobilul a fost preluat prin
Decretul nr. 176/1948, figurează în anexele la Decret, iar faptul că în Cartea funciară apare data de 17 ianuarie 1945, este o greșeală
deoarece Biserica Evanghelică C.A. nu a făcut parte din Grupul German.
Apărările pârâtei
Prin întâmpinare, pârâta a
solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta recunoaște faptul că
reclamanta este diferită de Grupul Etnic German, iar în situațiile în care
imobilele solicitate au trecut în proprietatea statului în baza unei încheieri
de carte funciară ulterioară datei de 6 martie 1945 s-a dispus restituirea.
În speță, imobilul a fost
transmis în C.F. din data de 17 ianuarie 1945, în afara perioadei de referință
a legii.
Conținutul cărții funciare
beneficiază de prezumția de legalitate, iar înscrierile sunt opozabile terților
atâta timp cât nu sunt rectificate.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 77/F/CA
din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Motivele de fapt și de
drept care au format convingerea instanței de fond
S-a reținut că din cuprinsul
C.F. rezultă că imobilul a fost trecut în proprietatea Statutului Român în baza
Legii nr. 485/1944, intabularea în C.F. realizându-se la 17 ianuarie 1945.
În anul 1945 o parte din
imobilele preluate de la Biserica Evanghelică au fost restituite în temeiul sentinței nr. 286/1953, însă imobilul în
litigiu a rămas în proprietatea statului, astfel preluarea a fost efectivă în
baza Legii nr. 485/1944 și nu a Decretului nr. 176/1948.
Recursul formulat de
reclamantă.
Motivul de recurs întemeiat
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. .
Recurenta critică sentința
de fond pentru motivul că nu a ținut seama de prevederile Decretului nr. 176/1948,
ci de încheierea de Carte Funciară.
Instanța de fond nu
motivează de ce nu ia în considerare prevederile Decretului nr. 176/1948.
Apărările intimatei
Intimata Comisia Specială de
retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România a
solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
Preluarea imobilului s-a
făcut în temeiul Legii nr. 485/1944 ce a fost urmată de intabularea în C.F. din
17 ianuarie 1945, în timp ce Decretul nr. 176/1948 nu a fost invocat de vreo rectificare
a C.F.
II. Considerentele instanței
de recurs
r
ecursul este nefondat.
Instanța de fond a
motivat împrejurarea luării în considerare a aspectului trecerii imobilului în
proprietatea statului în baza Legii nr. 485/1944 și anume, existența înscrierii
dreptului de proprietate al statului în cartea funciară.
Raționamentul instanței
de fond este corect.
Decretul nr. 176/1948 nu a
fost urmat de rectificarea C.F., astfel încât mențiunile acesteia se bucură de
prezumția de legalitate și veridicitate, iar instanțele judecătorești au
obligația să țină seama de ele.
Înscrierea în C.F. s-a
făcut în afara perioadei de referință a O.G. nr. 94/2000, înainte de 6 martie
1945 respectiv la 17 ianuarie 1945.
Sentința nr. 93 din 13
martie 1953 a Tribunalului Popular Raional Sighișoara nu poate modifica soluția
pronunțată deoarece nu se referă la imobilul în discuție.
În concluzie, nefiind întrunite
motivele de recurs formulate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.
proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată urmează a
se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Parohia Evanghelică împotriva sentinței civile nr. 77/F/CA din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 12 februarie 2009.