ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1078/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1078/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.Obiectul acțiunii
Prin cererea formulată pe rolul Curții de
Apel Alba-Iulia, reclamanta Parohia Evanghelică C.A. Mediaș a chemat în
judecată pe pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor imobile care au
aparținut cultelor religioase din România, solicitând anularea Deciziei nr. 1574
din 20 decembrie 2007 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a
imobilului situat în Municipiul Mediaș, județul Sibiu, înscris în C.F. nr. 4826
a localității Mediaș sub nr. 1081, 1082,ateliere și laboratoare tehnologice
folosite de S.N.G.M.
Motivele de fapt și de drept pe care
s-a întemeiat cererea
Reclamanta a susținut că în mod greșit
s-a respins cererea de restituire în natură pe motiv că imobilul nu face
obiectul O.G. nr. 94/2000 republicată, modificată și completată prin Legea nr. 263/2006,
fiind preluat de Statul Român în afara perioadei de referință a legii.
Imobilul a fost preluat prin Decretul nr.
176/1948, figurează în anexele la Decret, iar faptul că în C.F. apare data de
17 ianuarie 1945, este o greșeală deoarece Biserica Evanghelică C.A. nu a făcut
parte din Grupul German.
Apărările pârâtei
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat
respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta recunoaște faptul că reclamanta
este diferită de Grupul Etnic German, iar în situațiile în care imobilele
solicitate au trecut în proprietatea statului în baza unei încheieri de carte
funciară ulterioară datei de 6 martie 1945 s-a dispus restituirea.
În speță, imobilul a fost transmis în
C.F. din data de 17 ianuarie 1945, în afara perioadei de referință a legii.
Conținutul cărții funciare beneficiază de
prezumția de legalitate, iar înscrierile sunt opozabile terților atâta timp cât
nu sunt rectificate.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 79/F/CA din 16 aprilie
2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a
respins acțiunea ca neîntemeiată.
Motivele de fapt și de drept care au
format convingerea instanței de fond
S-a reținut că din cuprinsul C.F. rezultă
că imobilul a fost trecut în proprietatea Statutului Român în baza Legii nr. 485/1944,
intabularea în C.F. realizându-se la 17 ianuarie 1945.
În anul 1945 o parte din imobilele
preluate de la Biserica Evanghelică au fost restituite în temeiul sentinței nr.
286/1953, însă imobilul în litigiu a rămas în proprietatea statului, astfel
preluarea a fost efectivă în baza Legii nr. 485/1944 și nu a Decretului nr. 176/1948.
Recursul formulat de reclamantă.
Motivul de recurs întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică sentința de fond pentru
motivul că nu a ținut seama de prevederile Decretului nr. 176/1948, ci de
încheierea de Carte Funciară.
Instanța de fond nu motivează de ce nu ia
în considerare prevederile Decretului nr. 176/1948.
Apărările intimatei
Intimata Comisia Specială de retrocedare
a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România a solicitat
prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
Preluarea imobilului s-a făcut în temeiul
Legii nr. 485/1944 ce a fost urmată de intabularea în C.F. din 17 ianuarie
1945, în timp ce Decretul nr. 176/1948 nu a fost invocat de vreo rectificare a
C.F.
II. Considerentele instanței de recurs
1.
r
ecursul este nefondat.
Instanța de fond a motivat
împrejurarea luării în considerare a aspectului trecerii imobilului în
proprietatea statului în baza Legii nr. 485/1944 și anume, existența înscrierii
dreptului de proprietate al statului în cartea funciară.
Raționamentul instanței de fond este
corect.
Decretul nr. 176/1948 nu a fost urmat de
rectificarea C.F., astfel încât mențiunile acesteia se bucură de prezumția de
legalitate și veridicitate, iar instanțele judecătorești au obligația să țină
seama de ele.
Înscrierea în C.F. s-a făcut în afara
perioadei de referință a O.G. nr. 94/2000, înainte de 6 martie 1945 respectiv
la 17 ianuarie 1945.
Sentința nr. 93 din 13 martie 1953 a Tribunalului Popular Raional Sighișoara nu poate modifica soluția pronunțată deoarece nu se
referă la imobilul în discuție.
În concluzie, nefiind întrunite
motivele de recurs formulate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.
proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată urmează a
se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Parohia
Evanghelică Mediaș împotriva sentinței civile nr. 79/F/CA din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat .
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26
februarie 2009.