ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.02.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 612/2009

HOTĂRÂRE
05.02.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 612/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3783 din 30 octombrie 2008, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins recursul declarat de P.O.S.D., împotriva sentinței civile nr. 25 din 30

ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, prin care a fost admisă acțiunea reclamantei Școala cu clasele I-VIII D.

având ca obiect anularea Deciziei nr. 355 din 24 iunie 2004 a C.S.R.B. care au

aparținut C.R.R. cu privire la cererea formulată de pârâta P.O.S.D., de

retrocedare a imobilului înscris în cartea funciară, urmând să se efectueze

operațiunile necesare identificării și delimitării suprafeței de teren aferente

noului corp de clădire edificat pe terenul înscris în cartea funciară.

Înalta Curte de Casație și

Justiție prin decizia pronunțată a reținut, în esență, că instanța de

contencios administrativ a anulat actul administrativ nelegal, a obligat

autoritatea să emită o nouă decizie și să efectueze toate actele și

operațiunile necesare în vederea identificării și delimitării corpului nou de

clădire, dispozitiv ce se încadrează în cerințele art. 18 din Legea nr. 554/

2004.

S-a mai constatat că

prevederile O.U.G. nr. 94/2000 nu conțin dispoziții referitoare la soluțiile pe

care le poate pronunța instanța de contencios administrativ și drept urmare nu

se poate pune problema aplicării cu prioritate a prevederilor acestui act

normativ.

S-a mai reținut că expertiza

efectuată în cauză a stabilit în mod clar și neechivoc existența unui corp nou

de clădire, astfel că instanța de fond nu avea nici un motiv sau vreo altă

obligație legală de a dispune efectuare unei noi expertize, mai ales că

recurenta a formulat obiecțiuni, la care expertul a răspuns de asemenea, în mod

clar și neechivoc.

Împotriva deciziei Înaltei

Curți, P.O.S.D., în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., a

formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii de

revizuire se arată că dispozitivul sentinței instituie obligații în sarcina

Comisiei Speciale de Retrocedare care exced prerogativelor cu care aceasta a

fost învestită, ele neputând fi aduse nicicând la îndeplinire întrucât contravin

legii.

Revizuienta mai susține că

prin acest dispozitiv potrivnic legii ca mod de formulare, respectiv obligarea

Comisiei să emită o nouă decizie cu privire la cererea sa, aceasta nu va putea

fi emisă deoarece dispoziția este contrară operațiunilor ce ar trebui

întreprinse de C.S. în acest sens, ea neavând astfel de atribuții.

Examinând prezenta cerere de

revizuire, în raport de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub

aspectul admisibilității, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă pentru considerentele

în continuare arătate.

Potrivit art. 322 alin. (1)

revizuirea unei hotărâri rămase

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă

dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la

îndeplinire

”.

Pentru a se putea cere

revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus

condiția ca această instanță să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea

unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată

anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce

fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel

moment.

O astfel de situație nu se

întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum este

și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.

Drept urmare, calea extraordinară

promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de

admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.

În consecință, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca fiind

inadmisibilă.

Respinge cererea de

revizuire formulată de P.O.S.D. împotriva Deciziei nr. 3783 din 30 octombrie

2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-10-30
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3783/2008
nr. 554/2004, modificată și completată. În mod firesc și soluțiile pe care instanța de contencios administrativ le poate da sunt cele prevăzute de art. 18 din Legea nr. 554/2004. Astfel, instanța, soluționând cererea poate, după caz: - să a
ÎCCJ 2010-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 863/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 129 din 29 iunie 2009 pronunțată de Curtea de
ÎCCJ 2008-11-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4212/2008
de competență, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 79/CA/2008 - P.I. din 19 mai 2008, a respins acțiunea, reținând,în/esență,următoarele: Conform expertizei tehnice efe
ÎCCJ 2009-06-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3336/2009
731/2004, fiind emis titlul de proprietate nr. 2143/2/2004. 3. În aceste condiții, întrucât, pe de o parte, reclamantei nu i-a fost restituită întreaga suprafață de teren pentru care a prezentat titlul de proprietate, iar, pe de altă parte,
ÎCCJ 2009-05-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2540/2009
concluziile expertizei extrajudiciare depuse la dosarul cauzei. Din acest considerent, recurenta a susținut că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiză judiciară, avându-se în vedere natura ș
Sursă