ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3783/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3783/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 25 din 30 ianuarie 2008,
pronunțată în dosarul nr. 13221/1/2006, Curtea de Apel Timișoara, secția de
contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta
Școala cu clasele I-VIII Diniaș în contradictoriu cu pârâții Guvernul României comisia
specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din
România, P.O.S. Diniaș și Primăria comunei Peciu Nou, județul Timiș, a anulat
decizia nr. 355 din 24 iunie 2004 a Comisiei, a obligat Comisia să emită o nouă
decizie cu privire la cererea formulată de pârâta P.O.S. Diniaș, de retrocedare
a imobilului înscris în Cartea Funciară nr. 512 Diniaș, urmând ca pârâta,
Comisia, să efectueze, în vederea emiterii deciziei toate actele și operațiunile
necesare identificării și delimitării suprafeței de teren aferente noului corp
de clădire edificat pe terenul înscris în Cartea Funciară nr. 512 Diniaș.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut:
Cu privire la situația
juridică a imobilului în litigiu.
Imobilul a fost proprietatea
P.O.S. Diniaș.
În anul 1949, Statul Român a
preluat proprietatea imobilului în baza Decretului nr. 176/1948 pentru trecerea
în proprietatea Statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor comunităților
sau particularilor ce au servit pentru funcționarea și întreținerea
instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional.
După anul 1989, P.O.S.
Diniaș a depus cerere de retrocedare a imobilului, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000.
Prin Decizia nr. 355 din 24
iunie 2004 Comisia specială de retrocedare a dispus retrocedarea nudei
proprietăți a imobilului.
Cu privire la situație
topografică actuală a imobilului.
Conform raportului de
expertiză, imobilul a suferit mai multe transformări, incluzând desființarea
compartimentărilor inițiale, construirea unui antreu, refacerea acoperișului,
păstrându-se zidurile de rezistență și planșeul de lemn peste toată
construcția.
Conform expertizei, pe teren
s-a construit un corp nou de clădire, în suprafață de 239,7 mp.
Corpul vechi de clădire are
o suprafață de 211,5 mp și nu este identică celei preluate de Statul Român în
1949.
În privința condițiilor
restituirii imobilelor aparținând cultelor religioase, foștilor proprietari,
instanța de fond reține aplicarea prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000;
Cu privire la caracterul
abuziv al preluării imobilului în litigiu, se constată că imobilul a fost preluat
în anul 1949, în baza unui act normativ ce contravenea Constituției în vigoare
la acel moment;
Cu privire la legalitatea
restituirii imobilului către P.O.S. Diniaș, instanța de fond reține că imobilul
vechi trebuie restituit Parohiei cu obligația ca aceasta să achite
contravaloarea adăugirilor la construcție.
În privința corpului nou de
clădire se reține aplicabilitatea art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000,
urmând a se stabili măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren
ocupată de construcțiile noi.
S-a mai reținut că pârâta
Comisia specială nu a avut cunoștință de existența corpului nou de clădire și a
anexelor acestuia și nici de renumerotarea construcțiilor edificate pe teren,
deoarece înscrierea în Cartea Funciară s-a operat în anul 2005, ceea ce nu
constituie un motiv de refuz al recunoașterii dreptului de proprietate asupra
construcțiilor.
Împotriva acestei sentințe a
formulat recurs pârâta P.O.S. Diniaș, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.
7 și 9 C. proc. civ. și art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta consideră că
instanța de fond nu cunoaște și face o gravă confuzie privind atribuțiile
concrete ale Comisiei speciale de retrocedare, motivând soluția pronunțată în
raport de dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Dispozitivul
nu poate fi adus la îndeplinire întrucât este nelegal să fie obligată Comisia
specială de retrocedare să facă „toate actele și operațiunile necesare
identificării și delimitării suprafeței de teren aferente noului corp de
clădire edificat pe terenul înscris în CF nr. 512 Diniaș”.
În virtutea rolului său
activ, instanța de fond era datoare a observa că în speță, dispozițiile legale
aplicabile cu prioritate, față de orice temeiuri legale invocate de reclamantă,
sunt cele ale O.U.G. nr. 94/2000.
Instanța de fond a făcut
abstracție de faptul că expertul nu a răspuns în mod punctual la obiecțiuni.
Mai mult, răspunsul la
obiecțiuni vine în contradicție cu concluziile expertizei care nu sunt clare,
fapt ce a determinat instanța de fond să interpreteze greșit situația reală,
statuând că ar fi vorba și de o construcție nouă edificată pe teren după
preluarea abuzivă, fapt ce nu corespunde realității.
Nu pot fi aplicabile
prevederile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 întrucât nu există în
esență nici un corp nou de clădire în suprafață de 37,32 mp, ci tot un corp
vechi renovat și extins față de care devin aplicabile dispozițiile art. 1 alin.
(3) teza a doua din O.U.G. nr. 94/2000.
Instanța de fond, în
virtutea rolului său activ, era datoare să pună în discuția părților și să
dispună efectuarea unei expertize topometrice.
Intimata - reclamantă Școala
cu clasele I-VIII Diniaș a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursului ca nefondat, aspectele reținute de instanța de fond
fiind corecte.
Și pârâta Primăria comunei
Peciu Nou a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului
ca nefondat, deoarece prin Decizia nr. 355 din 24 iunie 2004 s-a dispus
restituirea în natură a unor clădiri ce nu au aparținut P.O.S. Diniaș.
Recursul este nefondat.
Art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr.
94/2000 republicată, arată că deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor
putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ
competentă, de unde rezultă că procedura de soluționare a acțiunii în justiție
este cea prevăzută de Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
În mod firesc și soluțiile
pe care instanța de contencios administrativ le poate da sunt cele prevăzute de
art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, instanța,
soluționând cererea poate, după caz:
- să anuleze, în tot sau în
parte, actul administrativ;
- să oblige autoritatea
publică să emită un act administrativ;
- să elibereze un alt
înscris;
- să efectueze o anumită
operațiune administrativă.
În speța de față, instanța
de contencios administrativ a anulat actul administrativ nelegal, a obligat
autoritatea să emită o nouă decizie și să efectueze toate actele și
operațiunile necesare în vederea identificării și delimitării corpului nou de
clădire, dispozitiv ce se încadrează în cerințele art. 18 din Legea nr. 554/2004.
O.U.G. nr. 94/2000 nu
conține dispoziții referitoare la soluțiile pe care le poate pronunța instanța
de contencios administrativ și drept urmare nu se poate pune problema aplicării
cu prioritate a prevederilor acestui act normativ.
În ceea ce privește critica
adusă instanței fondului referitoare la respectarea principiului rolului activ
al judecătorului consacrat de art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., se va
reține că expertiza efectuată în cauză a stabilit în mod clar și neechivoc
existența unui corp nou de clădire.
În această situație,
instanța de fond nu avea nici un motiv sau vreo altă obligație legală de a
dispune efectuare unei noi expertize, mai ales că recurenta a formulat
obiecțiuni, la care expertul a răspuns de asemenea, în mod clar și neechivoc.
De altfel, recurenta nu a
indicat în motivele de recurs care anume sunt punctele la care expertul nu a
răspuns, ci a folosit termeni generali și impreciși.
Prin notele scrise depuse la
dosar, intimata Comisia specială de retrocedare a recunoscut că nu a avut
cunoștință de existența corpului nou de clădire și a anexelor acestuia.
Atât recurenta, cât și
intimata Comisia specială (deși nu a formulat recurs) critică hotărârea
instanței de fond sub aspectul obligării efectuării actelor și operațiunilor în
vederea identificării imobilului ce nu poate fi restituit în natură.
Potrivit art. 4 alin. (3)
din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, intimata poate cere depunerea la dosar a
unei expertize extrajudiciare și a oricăror alte acte necesare, astfel încât
critica adusă sentinței recurate sub acest aspect este neîntemeiată.
În fine, instanța de recurs
apreciază că nu se impunea în speță efectuarea unei noi expertize, iar instanța
de fond a stabilit în mod clar că imobilul vechi trebuie restituit în natură.
Față de acestea, ținând
seama de prevederile art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. și art. 20
din Legea nr. 554/2004, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de P.O.S. Diniaș împotriva sentinței civile nr. 25 din 30 ianuarie 2008 a
Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 30 octombrie 2008.