ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3336/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Sfântul Silvestru a chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, solicitând să se dispună modificarea în parte a Deciziei nr. 1651/2008, respectiv a art. 3 din acest act administrativ, în sensul restituirii în natură a imobilului compus din teren și construcție situat în București, sector 2, imobil preluat abuziv de către stat.

La data de 18 septembrie 2008, reclamanta a formulat precizare la acțiune, arătând că înțelege să solicite anularea în parte a Deciziei nr. 1651/2008 emisă de pârâtă, și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să retrocedeze Parohiei Sfântul Silvestru: 1. imobilul teren în suprafață de 170,61 mp situat în București, sector 2 și 2. imobilul (teren și construcție) în suprafață de 256,825 mp situat în București, sector 2. Prin încheierea din 16 octombrie 2008, instanța de fond, apreciind cauza în stare de judecată a reținut-o spre soluționare și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 2008. La data de 22 octombrie 2008, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei pentru a administra proba cu expertiza de specialitate.

Prin sentința civilă nr. 2820 din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și acțiunea reclamantei ca neîntemeiate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 151 C. proc. civ. pentru a se repune cauza pe rol, întrucât administrarea probei cu expertiza de specialitate ar fi fost utilă și concludentă unei juste soluționări a cauzei doar în ipoteza în care, cu înscrisurile depuse, s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului. În ce privește fondul cauzei, s-a constatat că actul administrativ a cărui anulare a fost solicitată și anume Decizia nr. 1651 din 6 martie 2008 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Potrivit acestei decizii, reclamantei i s-a retrocedat imobilul-teren în suprafață de 170,61 mp împreună cu monumentul istoric amplasat pe acesta, situat în București, sector 2. Cererea reclamantei de retrocedare a terenului în suprafață de 881 mp a fost respinsă de către pârâta, întrucât la data soluționării acesteia, terenul se afla deja în proprietatea reclamantei, conform titlului de proprietate nr. 21431/2 din 21 decembrie 2004 emis de Prefectura Municipiului București. Cu privire la restul imobilului teren și construcție, cererea de retrocedare a fost respinsă în mod legal de către pârâtă, deoarece reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat pentru construirea grădiniței de copii, a suprafeței acestuia și nici a materializării proiectului privind grădinița respectivă.

Împotriva sentinței civile nr. 2820 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Parohia Sf. Silvestru, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea cererii de recurs s-a susținut, în esență, că prin neadministrarea probei cu expertiza tehnică reclamanta a fost privată de posibilitatea dovedirii dreptului său de proprietate, precum și de aceea a completării probatoriului cu alte dovezi necesare și utile unei juste soluționări a cauzei. În concret, susține recurenta, această probă a fost solicitată chiar prin cererea de chemare în judecată, însă cu toate acestea, încălcând principiul rolului activ și al aflării adevărului, instanța a intrat în cercetarea fondului fără a avea la dispoziție probatoriul necesar soluționării cauzei.

În opinia recurentei, întrucât s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra unui teren de circa 1200mp, prin procesul verbal de carte funciară, fiind depuse la dosar și înscrisurile emise de alte organisme publice și private cu privire la evoluția situației juridice a acestuia, în raport de susținerile pârâtei cu privire la momentul edificării construcțiilor în discuție, era absolut necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să elucideze acest aspect și să verifice dacă această construcție face corp comun cu clădirea școlii, urmând ca pe baza datelor furnizate să fie cercetate arhivele pentru identificarea dovezilor care atestă materializarea proiectului în care aceasta a fost parte.

Recursul este fondat. Analizând actele dosarului, criticile aduse hotărârii atacate prin prisma dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. și a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este incident în speță motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate. În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., casarea unei hotărâri se dispune și pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Potrivit acestui din urmă text de lege, care reglementează regimul de drept comun al nulităților procedurale, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nula numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în cazul nulităților anume prevăzute de lege această vătămare presupunându-se până la dovada contrarie. Prima ipoteză a textului - neobservarea formelor legale –include toate neregularitățile procedurale care atrag sancționarea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1-4 ale art. 304, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., care consacră principiul rolului activ al judecătorului, instanța este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâi legale și temeinice, putând să ordone și administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Pe de altă parte, exigența fundamentală a contradictorialității – principiu de bază al procesului civil românesc și element inerent al dreptului la un proces echitabil – impune cerința ca nici o măsură să nu fie dispusă de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților.

În speță, în condițiile în care administrarea probei cu expertiza tehnică a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, instanța era datoare să se pronunțe asupra acesteia anterior intrării în cercetarea fondului, iar procedeul la care s-a recurs, constând în pronunțarea asupra utilității și concludenței respectivei probe numai prin considerentele hotărârii, pentru a se justifica soluția de respingere a cererii de repunere a cauzei pe rol tocmai pentru încuviințare efectuării ei, nu este de natură să asigure exigențele expuse, afectând și dreptul fundamental de apărare al recurentei-reclamante. În raport cu aceste circumstanțe concrete ale cauzei existența vătămării, condiție cerută de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. este evidentă nefiind necesar ca recurenta să fie obligată să producă dovezi în acest sens. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar putea face abstracție de aceste neregularități de ordin procedural , examinând cauza sub toate aspectele, în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în raport cu înscrisurile depuse, la dosar și cu prevederile art. 4 din O.U.G.

nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc sfera mijloacelor de probă admisibile în această procedură, în speță era absolut necesară administrarea probei cu expertiza tehnică – topo și construcții – întrucât: În justificarea cererilor de retrocedare formulate de reclamantă, indicate în decizia de retrocedare, reclamanta a depus, între altele, copia legalizată a procesului-verbal nr. 16200/1990 și a cărții funciare provizorii întocmită în anul 1940 care atestă dreptul de proprietate al acesteia asupra parcelei nr. 51/340, teren viran în suprafață de 1127 mp, aceasta nefiind restituită integral prin decizia nr. 1651 din 6 martie 2008 și Ordinul nr. 731 din 31 decembrie 2004. 2. Acest imobil se învecinează cu imobilul teren în suprafață de 3175 mp și construcții (școală), identificat cu nr. parcelă 50/340, proprietatea Statului Român – Ministerul Culturii Naționale, ca domeniul public, conform procesului-verbal 16199/1940 și copiei cărții funciare provizorii întocmită în același an.

Din adresa nr. 73739 din 19 noiembrie 2007 emisă de Direcția Urbanism și Gestionare Teritoriu – Serviciul cadastru, fond funciar din cadrul Primăriei Sectorului 2 București (fila 91) rezultă că potrivit evidențelor cadastrale (declarații la nivelul anului 1986) acesta are o suprafață de 4134 mp, din care pentru suprafața de 881,33 mp a fost reconstituit dreptul de proprietate privată Bisericii Sfântul Silvestru, conform Ordinului Prefectului nr. 731/2004, fiind emis titlul de proprietate nr. 2143/2/2004.

3. În aceste condiții, întrucât, pe de o parte, reclamantei nu i-a fost restituită întreaga suprafață de teren pentru care a prezentat titlul de proprietate, iar, pe de altă parte, suprafața aflată în administrarea Direcției Generale pentru Administrarea Patrimoniului Imobiliar Sector 2, în folosul Școlii generale nr. 23 este și la această dată mai mare decât cea evidențiată în cartea funciară, se impunea delimitarea faptică, pe baza unei expertize topo, a limitelor celor două imobile, în raport cu documentele pe baza cărora cu fost întocmite cărțile funciare provizorii în anul 1940, evidențierea eventualelor modificări, survenite în decursul timpului, precum și localizarea construcțiilor în discuție, pentru a se stabili cu certitudine dacă acestea afectează sau nu întinderea terenului proprietatea reclamantei.

4. Evident, în măsura în care se stabilește că respectivele construcții sunt localizate, cel puțin parțial, pe terenul reclamantei, se impune și administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate în domeniul construcțiilor pentru a se determina perioada în care acestea au fost edificate și dacă grădinița face corp comun cu celelalte clădiri, prin coroborarea concluziilor acestei expertize cu celelalte probe administrate în cauză urmând a se stabili dacă imobilul solicitat la retrocedare a fost preluat de stat în perioada prevăzută de O.U.G. nr. 94/2004, respectiv dacă poate forma obiectul retrocedării în condițiile acestui act normativ. Față de cele expuse, cum aceste probe nu pot fi administrate în această etapă procesuală, în temeiul art. 312 alin. (3) ipoteza a III-a și art. 313 C. proc.

civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În cadrul rejudecării, se va dispune suplimentarea probatoriului prin efectuarea expertizelor anterior arătate și, evident, în raport de concluziile acestora, a oricăror alte probe pe care instanța le va aprecia ca fiind utile și concludente pentru stabilirea situației de fapt reale și a evoluției situației juridice a imobilelor în discuție, în vederea unei corecte soluționări a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Sfântul Silvestru împotriva sentinței civile nr. 2820 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.