ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.02.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 603/2009

HOTĂRÂRE
05.02.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 603/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2110 din 2

septembrie 2008, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamantul O.N., în contradictoriu cu pârâtul Senatul României - Comisia de

Abuzuri și Combaterea Corupției și totodată a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârât.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că obiectul

cererii formulate de reclamant îl reprezintă nesoluționarea în termenul legal a

unor petiții adresate pârâtului și obligarea acesteia la plata despăgubirilor

pentru vătămarea suferită .

Instanța a

apreciat că susținerile pârâtului privind lipsa calității sale procesuale

pasive în raport de atribuțiile acestuia stabilite potrivit dispozițiilor

art. 61 din Constituție nu pot fi primite, fiind neîntemeiate,

acesta fiind în fapt instituția căreia petentul s-a adresat cu petițiile a

căror nesoluționare o reclamă prin prezenta acțiune.

S-a constatat

că reclamantul s-a adresat Senatului României - Comisia de Abuzuri și

Combaterea Corupției prin cererile înregistrate la data de 12 iulie 2007 cu nr.

1201 și 91 din 22 ianuarie 2008, reclamând că nu îi este respectat dreptul de

proprietate conferit de contractul de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1999.

Instanța a mai

reținut că pârâta, având în vedere conținutul petițiilor reclamantului le-a

transmis spre soluționare Ministerului Administrației și Internelor și către

Ministerul Justiției, conform răspunsului din 14 mai 2008, iar cu adresa din 29

mai 2008 i-a fost înaintat răspuns petentului, cu privire la aspectele

reclamate, indicându-i acestuia căile legale și procedurale prin care poate

să-și exercite drepturile cât și instituțiile competente în materie.

Cererea

reclamantului privind acordarea despăgubirilor, instanța de fond a apreciat că

este neîntemeiată, întrucât acesta nu a făcut dovada vătămării sale conform

dispozițiilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantul O.N. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii și fără ca instanța să aibă în

vedere actele existente la dosar.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând actele dosarului

în raport de dispozițiile art. 304

1

recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recurentul a formulat acțiunea

pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, apreciind că este vătămat

într-un drept al său prevăzut de lege, prin nesoluționarea în termen legal a

mai multor cereri adresate pârâtului-intimat.

Din ansamblul probator,

rezultă fără putință de tăgadă că pârâta - intimată față de conținutul petițiilor

adresate de către recurentul-reclamant, le-a trimis spre competentă

soluționare, organelor abilitate.

Cu adresa din 2008, i-a fost

înaintat răspuns recurentului cu privire la cele reclamante, indicându-i-se

căile legale pe care trebuie să le urmeze pentru a-și valorifica drepturile pretinse.

Prin urmare, corect Curtea

de Apel a constatat că reclamantul nu a făcut dovada vătămării său într-un

drept recunoscut de lege conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, autoritatea

administrativă îndeplinindu-și toate atribuțiile prevăzute de lege, indicându-i

recurentului chiar și instituțiile competente a-i soluționa plângerile.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală

și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ. va respinge

recursul declarat de O.N., ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de O.N., împotriva sentinței civile nr. 2110 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 195/2010
nța penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului și a menținut soluția procurorului, reținând, în esență, că nu există nici un indiciu privitor la infracțiunile reclamate. Împotriva sentinței petiționarul a decla
ÎCCJ 2009-10-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4306/2009
B.G., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a cauzei. Recurentul a susținut că, în mod greșit, prima instanță i-a respins acțiunea ca fiind tardivă și a depus la dosar copia „
ÎCCJ 2010-03-31
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1256/2010
fața instanței de recurs, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, o adresă emisă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. – Secția de Combatere a Corupției, prin care această instituție comunica fap
ÎCCJ 2009-10-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4297/2009
revocabilă a acțiunii, care a format obiectul dosarului nr. 7225/2/2007 soluționat la data de 3 aprilie 2008. La data de 6 martie 2009, pârâtul M.J.L.C. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, față de faptul că s-a soluționat irevoca
ÎCCJ 2009-03-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 775/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 663/P/2008 din data de 2 noiembrie 2007 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, în temeiul art
Sursă