ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 603/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2110 din 2 septembrie 2008, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul O.N., în contradictoriu cu pârâtul Senatul României - Comisia de Abuzuri și Combaterea Corupției și totodată a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că obiectul cererii formulate de reclamant îl reprezintă nesoluționarea în termenul legal a unor petiții adresate pârâtului și obligarea acesteia la plata despăgubirilor pentru vătămarea suferită . Instanța a apreciat că susținerile pârâtului privind lipsa calității sale procesuale pasive în raport de atribuțiile acestuia stabilite potrivit dispozițiilor art. 61 din Constituție nu pot fi primite, fiind neîntemeiate, acesta fiind în fapt instituția căreia petentul s-a adresat cu petițiile a căror nesoluționare o reclamă prin prezenta acțiune.

S-a constatat că reclamantul s-a adresat Senatului României - Comisia de Abuzuri și Combaterea Corupției prin cererile înregistrate la data de 12 iulie 2007 cu nr. 1201 și 91 din 22 ianuarie 2008, reclamând că nu îi este respectat dreptul de proprietate conferit de contractul de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1999. Instanța a mai reținut că pârâta, având în vedere conținutul petițiilor reclamantului le-a transmis spre soluționare Ministerului Administrației și Internelor și către Ministerul Justiției, conform răspunsului din 14 mai 2008, iar cu adresa din 29 mai 2008 i-a fost înaintat răspuns petentului, cu privire la aspectele reclamate, indicându-i acestuia căile legale și procedurale prin care poate să-și exercite drepturile cât și instituțiile competente în materie.

Cererea reclamantului privind acordarea despăgubirilor, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată, întrucât acesta nu a făcut dovada vătămării sale conform dispozițiilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Împotriva acestei hotărâri reclamantul O.N. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii și fără ca instanța să aibă în vedere actele existente la dosar. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și de motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Recurentul a formulat acțiunea pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, apreciind că este vătămat într-un drept al său prevăzut de lege, prin nesoluționarea în termen legal a mai multor cereri adresate pârâtului-intimat.

Din ansamblul probator, rezultă fără putință de tăgadă că pârâta - intimată față de conținutul petițiilor adresate de către recurentul-reclamant, le-a trimis spre competentă soluționare, organelor abilitate. Cu adresa din 2008, i-a fost înaintat răspuns recurentului cu privire la cele reclamante, indicându-i-se căile legale pe care trebuie să le urmeze pentru a-și valorifica drepturile pretinse. Prin urmare, corect Curtea de Apel a constatat că reclamantul nu a făcut dovada vătămării său într-un drept recunoscut de lege conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, autoritatea administrativă îndeplinindu-și toate atribuțiile prevăzute de lege, indicându-i recurentului chiar și instituțiile competente a-i soluționa plângerile.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de O.N., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.N., împotriva sentinței civile nr. 2110 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.