ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 475/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2400 din 9 octombrie 2007 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului Prefectul Județului Ialomița în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea de intervenție formulată de SC V. SRL Fetești. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul Prefectul Județului Ialomița a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului la întocmirea și semnarea protocoalelor de predare a terenurilor solicitate de Comisia Județeană de aplicare a fondului funciar de pe raza comunei Stelnica, județul Ialomița, apreciind că în cauza dedusă judecății nu s-a făcut dovada că aceste terenuri din Balta Ialomiței fac parte din categoria celor aflate sub incidența Legii nr. 18/1990 și a Legii nr. 1/2000.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a dispus și respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată în cauză de SC V. SRL Fetești. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală. A arătat în cadrul motivelor de recurs formulate că soluția instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. A precizat că a făcut dovada faptului că terenurile în litigiu nu au făcut obiect al desecărilor, că terenurile au avut destinația de teren agricol și înainte de preluarea lor de către stat, astfel încât este greșită teza conform căreia terenurile se află sub incidența dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 1/2000, adică nu ar putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, mai înainte de a exercita controlul judiciar al sentinței pronunțate în cauză, a constatat faptul că recursul a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ. În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 103 alin (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului s-a constatat faptul că sentința atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 17 martie 2008, iar acesta a declarat recurs la data de 8 aprilie 2004, în condițiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 2 aprilie 2008. Văzând dispozițiile art. 301 raportate la art. 101 și art. 102 C. proc.

civ., care prevăd termenul de 15 zile pentru recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii, iar Înalta Curte de Casație și Justiție va aplica sancțiunea prevăzută de lege. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata tardiv recursul formulat de Prefectul Județului Ialomița. Față de soluția dată recursului formulat, Înalta Curte va respinge cererea de intervenție formulată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Prefectul Județului Ialomița împotriva sentinței civile nr. 2400 din 9 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Respinge cererea de intervenție a SC V. SRL Fetești în interesul Agenției Domeniilor Statului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.