ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3620/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 iunie 2007, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul M.I.R.A. a chemat în judecată M.I.R.A. și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, solicitând obligarea pârâților la plata către membrii de sindicat ce au semnat tabelul anexat a primei de concediu corespunzătoare anilor 2004 - 2006, precum și a sporului de fidelitate pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005. Reclamantul a formulat ulterior și cerere de intervenție în interes propriu cu același obiect pentru alți membri de sindicat, iar pârâtul a depus la 22 iunie 2007 cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Prin sentința civilă nr. 354 din 6 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată, cererea de în garanție și a dispus obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu și sporul de fidelitate pentru perioadele arătate în tabelele anexate, actualizate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit prevederilor O.G. nr. 38/2003, pentru activitatea desfășurată în activitățile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractul, polițiștilor li se acordă spor de fidelitate și la plecarea în concediul de odihnă o primă egală cu salariul de bază.

Fiind drepturi câștigate, aceste sume urmează a fi achitate, suspendarea aplicării prevederilor legale respective prin legile bugetului de stat neechivalând cu încetarea acordării drepturilor, ci numai cu o amânare a valorificării lor. Împotriva sentinței au declarat recurs M.I.R.A. și Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice. Astfel, pârâtul a invocat greșita formulare a dispozitivului sentinței, instanța dispunând acordarea drepturilor bănești potrivit tabelelor anexate la dosar, respectiv de la data încadrării membrilor de sindicat, deși s-a solicitat doar perioada 2004 - 2006 pentru prima de concediu, respectiv anul 2005 pentru sporul de fidelitate.

Chematul în garanție a criticat sentința sub aspectul obligării sale la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești, în condițiile în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Analizând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., Curtea va constata că sentința a fost pronunțată de o instanță necompetentă material. Astfel, împrejurarea că reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâți autorități publice centrale, nu atrage, în mod automat, competența de judecată a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel, în condițiile în care nu s-a solicitat anularea vreunui act administrativ emis de aceste autorități, nu s-a invocat faptul că acestea nu au răspuns în termenul legal la o cerere ce le-a fost adresată sau au refuzat nejustificat să rezolve o cerere referitoare la un drept ori interes legitim.

Cum raporturile de serviciu ale membrilor de sindicat prevăzuți în tabelele aflate la dosar au fost stabilite în mod direct cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, această instituție care este organ administrativ descentralizat constituit la nivel local, cu capacitate juridică proprie, are competența legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite polițiștilor cu care se află în raporturi de serviciu directe. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., Curtea, admițând recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.

Față de rezolvarea dată recursului, Curtea nu va analiza motivele invocate de cele două ministere, ce urmează a fi avute în vedere la rejudecare, de către instanța de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.I.R.A. și de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 354 din 6 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2008.