ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3620/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 1 iunie 2007, Sindicatul Național al

Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul M.I.R.A. a chemat în

judecată M.I.R.A. și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București,

solicitând obligarea pârâților la plata către membrii de sindicat ce au semnat

tabelul anexat a primei de concediu corespunzătoare anilor 2004 - 2006, precum

și a sporului de fidelitate pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005.

Reclamantul a formulat ulterior și cerere de

intervenție în interes propriu cu același obiect pentru alți membri de

sindicat, iar pârâtul a depus la 22 iunie 2007 cerere de chemare în garanție a

Ministerului Economiei și Finanțelor.

Prin sentința civilă nr. 354 din 6 februarie 2008,

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea precizată, cererea de în garanție și a dispus obligarea pârâților la

plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu și sporul de

fidelitate pentru perioadele arătate în tabelele anexate, actualizate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că potrivit prevederilor O.G. nr. 38/2003, pentru activitatea

desfășurată în activitățile de apărare națională, ordine publică și siguranță

națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal

contractul, polițiștilor li se acordă spor de fidelitate și la plecarea în

concediul de odihnă o primă egală cu salariul de bază.

Fiind drepturi câștigate, aceste sume urmează

a fi achitate, suspendarea aplicării prevederilor legale respective prin legile

bugetului de stat neechivalând cu încetarea acordării drepturilor, ci numai cu

o amânare a valorificării lor.

Împotriva sentinței au declarat recurs M.I.R.A.

și Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinice.

Astfel, pârâtul a invocat greșita formulare a

dispozitivului sentinței, instanța dispunând acordarea drepturilor bănești

potrivit tabelelor anexate la dosar, respectiv de la data încadrării membrilor

de sindicat, deși s-a solicitat doar perioada 2004 - 2006 pentru prima de

concediu, respectiv anul 2005 pentru sporul de fidelitate.

Chematul în garanție a criticat sentința sub

aspectul obligării sale la alocarea sumelor necesare plății drepturilor

bănești, în condițiile în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu are

calitate procesuală pasivă în cauză.

Analizând cauza în raport de motivele

invocate și de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și art.

2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., Curtea va constata că sentința a fost

pronunțată de o instanță necompetentă material.

Astfel, împrejurarea că reclamantul a chemat

în judecată în calitate de pârâți autorități publice centrale, nu atrage, în

mod automat, competența de judecată a cauzei în primă instanță în favoarea

Curții de Apel, în condițiile în care nu s-a solicitat anularea vreunui act

administrativ emis de aceste autorități, nu s-a invocat faptul că acestea nu au

răspuns în termenul legal la o cerere ce le-a fost adresată sau au refuzat nejustificat

să rezolve o cerere referitoare la un drept ori interes legitim.

Cum raporturile de serviciu ale membrilor de

sindicat prevăzuți în tabelele aflate la dosar au fost stabilite în mod direct

cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, această instituție

care este organ administrativ descentralizat constituit la nivel local, cu

capacitate juridică proprie, are competența legală de a dispune cu privire la

drepturile salariale cuvenite polițiștilor cu care se află în raporturi de

serviciu directe.

În consecință, având în vedere dispozițiile art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 pct. 1 lit. d) C.

proc. civ., Curtea, admițând recursurile, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.

Față de rezolvarea dată recursului, Curtea nu

va analiza motivele invocate de cele două ministere, ce urmează a fi avute în

vedere la rejudecare, de către instanța de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de M.I.R.A. și

de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 354 din 6

februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

octombrie 2008.