ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5882/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă din 12 iunie 2006, reclamanții I.E., I.I., R.I. și D.N. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al municipiului Ploiești și municipiul Ploiești prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la retrocedarea imobilului teren situat în Ploiești, județul Prahova, în suprafață de 656 mp. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a fost dobândit de autorul lor R.S., conform testamentului întocmit la data de 18 aprilie 1948, respectiv 800 mp, și 338,80 mp prin înscris sub semnătură privată în timpul căsătoriei cu S.R.

Că, întreaga suprafață deținută de autorii lor a fost de 1138,80 mp, pe care au edificat o construcție cu destinația de locuință și anexe gospodărești, iar prin Decretul nr. 280/1983 parte din imobil a fost expropriat, trecând în proprietatea statului suprafața de 656 mp. Au mai arătat că, ulterior anexele gospodărești au fost demolate iar terenul este liber de construcții întrucât scopul pentru care a fost expropriat nu a fost atins niciodată și nici nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică. Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 1380 din 13 noiembrie 2006, a admis acțiunea în parte, obligând pârâții să retrocedeze reclamanților terenul în suprafață de 401 mp, situat în Ploiești, județul Prahova, compus din suprafața de 344 mp, identificată prin reperele A, B,C,D,E,F, 83,57,58,A și suprafața de 57 mp, identificată prin simbolurile 42,43,44,G,H,J,42 conform raportului de expertiză tehnică topometrică ing.

M.C.D. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în speță terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 280/1983 nefiind folosit în scopul pentru care a fost preluat și nici nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică. Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an, potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică”.

A mai reținut instanța de fond, că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile și în cazul cererilor, având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii, cum de altfel s-a statuat cu putere obligatorie prin Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite. Împotriva sentinței sus menționate, a declarat apel pârâtul municipiul Ploiești prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prima instanță nu a stabilit corect situația de fapt dedusă judecății, întrucât terenul nu este liber de sarcini, chiar dacă nu este afectat în întregime de construcții, este afectat de utilitate publică, în zona aflându-se blocuri, căi de acces, parcări.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 153 din 27 martie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul municipiul Ploiești prin primar, cu motivarea că, prima instanță a analizat în mod corect probatoriile administrate în cauză, cu acte și expertiză tehnică de specialitate, rezultând fără putință de tăgadă faptul că, în realitate cauza de utilitate publică pentru care s-a dispus exproprierea nu a fost realizată în condițiile legii, porțiunea de teren de 401 mp, în modalitatea în care aceasta a fost evidențiată pe schița de plan, este liberă și neafectată de utilități.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Ploiești prin primar, susținând că atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o greșită aplicare a legii deoarece reclamanții aveau la îndemână prevederile Legii nr. 10/2001 pentru realizarea eventualelor lor drepturi, iar o acțiune în retrocedare în baza Legii nr. 33/1994 este inadmisibilă. O a doua critică de nelegalitate vizează faptul că exproprierea și-a produs efectele, întrucât din raportul de expertiză întocmit în cauză, pe teritoriul expropriat s-au edificat blocuri de locuințe, parcări și alei betonate aferente acestora. Încadrând cele astfel susținute în cazul de recurs reglementat prin art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., municipiul Ploiești prin primar a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul admiterii recursului său cu consecința respingerii acțiunii. Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Anterior Legii nr. 10/2001, restituirea imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 a fost guvernată de dreptul comun în materia exproprierii, fondat pe dispozițiile art. 44 alin. (3) și (6) din Constituție, art. 481 C. civ. și de Legea nr. 33/1994. După apariția Legii nr. 10/2001, lege specială de reparație aplicabilă imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (inclusiv imobilele expropriate), restituirea în natură sau prin echivalent numai poate fi solicitată decât în temeiul acestei legi.

Or, la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 12 iunie 2006, Legea nr. 10/2001 era în vigoare, excluzând calea dreptului comun în materie de expropriere reprezentată de Legea nr. 33/1994. Prin art. 11 din Legea nr. 10/2001 sunt reglementate toate cazurile de expropriere a imobilelor ce intră sub incidența acestui act normativ, indiferent dacă exproprierea s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu valabil, fiind vizată inclusiv restituirea acelor imobile a căror situație juridică și-ar fi putut găsi dezlegarea, până la data intrării sale în vigoare, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994. În raport de Legea nr. 33/1994, cadrul juridic general în materia exproprierii, Legea nr. 10/2001 este o lege specială, cu caracter reparatoriu pentru imobilele preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, fiind de imediată aplicare.

De altfel, prin decizia dată în interesul legii la data de 4 iunie 2007, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat în același sens, reținând că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu mai poate fi formulată o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994. Așadar, în mod greșit instanțele au aplicat legea prin restituirea terenului în natură neobservând că o asemenea acțiune nu mai poate fi promovată în temeiul Legii nr. 33/1994. În consecință, va admite recursul declarat de pârâtul municipiul Ploiești prin primar, va casa decizia atacată, precum și sentința nr. 1380 din 13 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, iar pe fond, va respinge că inadmisibilă acțiunea civilă introdusă de reclamanți împotriva pârâților Consiliul Local Ploiești și, municipiul Ploiești prin primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul municipiul Ploiești, prin primar împotriva deciziei nr. 153 din 27 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 1380 din 13 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, iar pe fond: Respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă introdusă împotriva pârâților Consiliul Local Ploiești și municipiul Ploiești, reprezentat de Primar, de către reclamantele I.E., I.I., D.N. și R.I., ultima decedată ulterior și continuată procesual de către moștenitoarea O.F. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2007.