ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6528/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1266 din 30

octombrie 2006 a Tribunalului Prahova a fost admisă excepția puterii de lucru

judecat invocată de Consiliul Local al municipiului Ploiești prin primarul

municipiului Ploiești, fiind respinsă acțiunea în retrocedare formulată de

I.A.A., I.C. și I.P., în contradictoriu cu Primăria municipiului Ploiești și

Consiliul Local Ploiești.

S-a reținut incidența în cauză a

prevederilor art. 163 C. proc. civ. și existența autorității de lucru judecat,

pentru că, cererea de față are același obiect, este fundamentată pe același

temei juridic și este formulată de aceleași părți și în contra lor, în aceeași

calitate ca și în alt litigiu judecat anterior. Astfel, din sentința nr. 849

din 30 septembrie 1996 a Tribunalului Prahova, definitivă și irevocabilă prin

respingerea recursului prin decizia nr. 4182 din 2 decembrie 1998 a Curții

Supreme de Justiție rezultă că aceleași părți respectiv I.A. și A.I., decedat

ulterior au chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Ploiești pentru

retrocedarea suprafeței de teren de 2500 mp situat în Ploiești, care conform

susținerilor făcute și în cauza de față a făcut parte din terenul în suprafață

de 4800 mp, ce a fost expropriat pentru utilitate publică prin Decretul nr.

287/1984. Cum acțiunea de față are același obiect, vizând retrocedarea

terenului liber, rămas nerestituit situat la adresa menționată, având aceeași

suprafață de 2500 mp din care se confirmă că suprafața de 1775 mp a fost deja

retrocedată s-a reținut puterea de lucru judecat, acțiunea fiind respinsă ca

atare.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 61 din 6

februarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, reținându-se deasemenea tripla

identitate de obiect, părți și cauză între litigiul de față și cel anterior,

finalizat prin sentința civilă nr. 849 din 30 septembrie 1996 a Tribunalului

Prahova, ambele vizând retrocedarea terenului liber din terenul proprietate

privată în suprafață de 4800 mp, expropriat pentru utilitate publică.

S-a considerat că stabilirea în

litigiul de față prin expertiză că a rămas liberă o suprafață de teren de 1137

mp, diferită de cele hotărâte anterior cu privire la suprafața de 1775 mp nu

face inoperantă excepția autorității lucrului judecat pentru că în ambele

litigii s-a solicitat aceeași suprafață de 2500 mp, o soluție cu privire la

această cerere fiind irevocabilă.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanții au declarat recursul de față susținând că nu este operantă excepția

autorității de lucru judecat, în raport de cele cuprinse în expertiza B., față

de expertiza S., fiind vorba de două parcele de teren distincte, deci litigiile

au cauze diferite. Se susține și că litigiile nu au fost purtate între aceleași

părți, pentru că în primul litigiu a fost chemat în judecată și R.A.G.C.L.,

regie autonomă cu personalitate juridică distinctă.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins, în raport de cele ce urmează:

Instanțele au reținut corect în

cauză excepția autorității lucrului judecat pentru că în adevăr există tripla

identitate de obiect, cauză juridică și părți între cele două litigii supuse

analizei.

Faptul că în noul litigiu nu mai

figurează ca parte R.A.G.C.L. nu afectează legalitatea soluției adoptate,

pentru că activitatea acestei instituții este continuată de Consiliul Local

Ploiești și pe de altă parte în primul litigiu numai Consiliul Local Ploiești a

fost parte în acțiunea în revendicare pentru că acesta a fost obligat la

retrocedare, soluția în legătură cu R.A.G.C.L. fost G.I.G.C.L. vizând numai

obligarea reclamanților de a restitui acesteia valoarea actualizată de

despăgubirilor primite.

În plus, se constată că acțiunea în

revendicare, întemeiată pe prevederile codului civil este și inadmisibilă, după

data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, persoanele îndreptățite fiind

ținute să urmeze procedura stabilită de legea specială. Aceasta, ca lege nouă,

suprimă practic acțiunea dreptului comun în cazul ineficacității actelor de

preluare la care se referă, între care și exproprierea fără a elimina accesul

la justiție, perfecționează sistemul reparator, iar prin norme speciale, îl

subordonează controlului judecătoresc cum s-a stabilit prin Decizia nr. 53 din

4 iunie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa fiind, recursul de față este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de

reclamanții I.A.A., I.C. și I.P. împotriva deciziei nr. 61 din 6 februarie 2007

a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2007.