ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 966/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 38 din 1 octombrie

2002, Colegiul jurisdicțional Brașov a admis în parte sesizarea Procurorului

financiar și a dispus obligarea SC A. SA Prejmer să plătească bugetului de

stat, sumele de 47.842.139 lei T.V.A. și 6.191.931 lei, majorări de întârziere.

S-a dispus, de asemenea, obligarea

pârâților C.G. și T.D., la 194.485.481 lei despăgubiri civile, iar a pârâtului

B.O., la 151.904.640 lei, cu același titlu, către SC A. SA Prejmer, plus

dobânda aferentă.

Prin decizia nr. 277 din 6 mai 2003,

secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul jurisdicțional

declarat de C.G. și T.D. și a casat parțial sentința, cu trimiterea cauzei,

spre rejudecare, privind obligarea acestora la despăgubiri civile.

Recursul jurisdicțional declarat de

B.O. împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca nefondat. S-a reținut că

pârâtul a ridicat cantitatea de 51.880 kg cartofi de la SC A.B. SA Codlea, pe

care nu a înregistrat-o în gestiunea societății și pe care a distribuit-o angajaților

centrului de profit Hărman, ulterior SC A. SA Prejmer compensând factura

primită de la societatea furnizoare, cu o alta, emisă la 16 iunie 2000.

Secția jurisdicțională a constatat

că această compensare s-a făcut pentru o marfă neprimită, cartofii livrați

nefiind folosiți în activitatea unității, astfel încât în mod corect s-a

reținut răspunderea civilă delictuală a pârâtului B.O.

În același sens, s-au avut în vedere

neînregistrarea cartofilor în evidențele contabile și faptul că nu a existat o

dispoziție a conducerii societății, care să avizeze ca angajații centrului

Hărman, să primească alimente în schimbul salariilor restante.

Împotriva deciziei a declarat

recurs, B.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurentul a invocat faptul

că instanțele Curții de Conturi nu au luat în considerare împrejurarea că

obligația născută din contractul de schimb încheiat între SC A. SA Prejmer și

SC A.B. SA Codlea s-a stins prin compensare cu factura nr. 961303 în valoare de

151.899.795 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de recoltat cereale cu

combina.

Cât privește cantitatea de cartofi

livrată, recurentul a arătat că a distribuit-o salariaților, în baza unei

dispoziții a organelor de conducere ale unității, în condițiile asumării de către

beneficiari a obligației de restituire a unei cantități identice, ceea ce nu a

fost posibil, din cauza condițiilor meteorologice, recolta fiind compromisă,

ceea ce a impus soluția compensării prin darea în plată.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se

dispune casarea parțială a celor două hotărâri ale instanțelor Curții de

Conturi și, pe fond, respingerea actului de sesizare privindu-l pe recurentul

B.O., pentru suma de 151.904.640 lei.

Astfel, Curtea reține că

într-adevăr, recurentul, în calitatea sa de inginer la SC A. SA Prejmer, a

dispus distribuirea cantității de 51.880 kg, cartofi achiziționați de la SC A.B.

SA Codlea, către angajații Centrului de profit Hărman, pentru a fi plantați pe

loturile personale.

Aceștia urmau ca, toamna, să

restituie cantități identice de cartofi de consum, pentru a constitui cele

51.880 kg, necesare predării, în baza contractului de schimb către SC A.B. SA

Codlea.

Recuperarea cartofilor nemaifiind

posibilă, societatea a compensat factura emisă către SC A. SA Prejmer, în

valoare de 151.904.640 lei, cu factura nr. 3961303 din 16 iunie 2000, în

valoare de 151.899.975 lei, reprezentând contravaloarea unei combine de

recoltat cartofi cumpărate de către unitatea furnizoare.

Din actele dosarului rezultă că a

existat acordul conducerii SC A. SA Prejmer, pentru distribuirea către

angajați, cu avizul sindicatului, a cartofilor, cu obligația recuperării lor.

Această recuperare nu a mai fost posibilă în natură, din cauze fortuite, astfel

încât s-a acceptat ca acele cantități de cartofi să fie primite cu titlu de

drepturi salariale restante și prime în produse, fabricate în cadrul

societății, recurgându-se apoi la soluția compensării contravalorii cartofilor

livrați cu prețul combinei de recoltat cartofi.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea constată că în mod greșit a fost angajată răspunderea civilă delictuală

a recurentului B.O., nefiind întrunite elementele acesteia, respectiv fapta

ilicită și existența pagubei.

În consecință, admițând recursul,

Curtea va casa parțial cele două hotărâri pronunțate de instanțele Curții de

Conturi și va respinge actul de sesizare al Procurorului financiar, pentru suma

de 151.904.640 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.O.

împotriva deciziei civile nr. 277 din 6 mai 2005 a secției jurisdicționale a

Curții de Conturi a României.

Casează decizia nr. 277 din 6 mai

2005 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, precum și sentința nr. 38 din

1 octombrie 2002 a Colegiului jurisdicțional Brașov și pe fond, respinge actul

de sesizare nr. 150/50D din 18 iulie 2000 al Procurorului financiar de pe lângă

Camera de Conturi Brașov, pentru suma de 151.904.640 lei (ROL).

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 martie 2006.