ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 822/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții M.I., M.A.N. și D.M.C. și

SC E. SA Curtea de Argeș, au chemat în judecată pe pârâtul B.S., solicitând

obligarea acestuia să execute obligațiile asumate prin contractul de

administrare și să fie obligat la plata despăgubirilor pentru prejudiciul

suferit.

Tribunalul Comercial Argeș, prin

sentința nr. 51/ C din 21 ianuarie 2005, a respins acțiunea reclamanților

considerând că nu s-au îndeplinit condițiile cerute de art. 150 din legea nr.

31/1990, privind aprobarea de către A.G.A. a hotărârii de a promova acțiunea în

răspunderea administratorului.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

nr. 48/ AC din 6 aprilie 2005, a constatat nul apelul reclamantei SC E. SA și a

respins ca nefondate apelurile celorlalți reclamanți, obligându-i pe aceștia

din urmă la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut în esență

că tribunalul era obligat să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de

procedură și judicios a analizat contractul încheiat cu pârâtul ca fiind de

natură comercială, căruia i se aplică reglementările speciale.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanții au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

7, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenții susțin că în mod greșit

instanțele de fond nu au analizat convenția părților în temeiul art. 969 C.

civ.; deși pârâtul a primit drepturile corelative obligației de a aduce un

profit de 3 miliarde lei; nu și-a îndeplinit îndatorirea contractuală, mai

mult, aducând o pierdere de 21.994.727.000 lei societății comerciale.

Interesul acțiunii a fost dovedit

iar calitatea recurenților de succesori ai A.P.A.S., de asemenea dovedită.

În privința hotărârii A.G.A. de a

acționa împotriva administratorului, aceasta s-a realizat la 25 martie 2001.

Pe de altă parte, recurenții mai susțin

că aveau calitate procesuală, determinată de calitatea lor de creditori ai

societății comerciale pe care pârâtul a adus-o în stare de faliment.

Recursul declamat de SC E. SA va fi

declarat nul, iar recursul reclamanților respins ca nefondat, pentru considerentele

ce se vor expune.

Dispozițiile art. 133 alin. (1) C.

proc. civ. stabilesc sancțiunea nulității cererii care nu cuprinde numele

părților, obiectul cererii sau semnătura.

Cererea de recurs nu numai că nu

cuprinde semnătura și sigiliul societății comerciale, dar prin adresa din 26

octombrie 2005 aceasta își manifestă expres voința de a nu-și însuși și semna

declarația de recurs.

În privința izvorului răspunderii

administratorului SC E. SA, este de netăgăduit că acesta este contractul de

administrare. Dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, determină

însă un alt temei juridic decât acela prevăzut de codul civil.

Dispozițiile art. 155 din Legea nr.

31/1990 modificată (corespunzătoare art. 150 din vechea formă a legii) prevăd

că acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor

sau creditorilor financiari și directorilor aparține adunării generale care va

decide cu majoritate de voturi.

Alin. (4) al normei citate

stabilește și încetarea de drept a mandatului administratorului și înlocuirea

sa, dacă adunarea decide să pornească acțiunea în răspundere.

Condițiile prevăzute de textele

susmenționate nu au fost îndeplinite. Mai mult, prin hotărârea A.G.A. din 24

martie 2001 a fost respinsă propunerea acțiunii în răspunderea

administratorului (art. 10, dosarul de fond).

Astfel, condiția esențială pentru

promovarea acțiunii în răspundere nu a fost îndeplinită, iar calea unei

răspunderi alternative (civile) este închisă reclamanților, indiferent dacă

administratorul și-a îndeplinit sau nu obligațiile din contractul de

administrare.

Pe de altă parte, interesul

reclamanților este necontestat însă acțiunea nu putea fi pornită în lipsa unei

hotărâri A.G.A. definitive; după cum acțiunea creditorilor societății este

admisibilă numai în condițiile în care societatea comercială este în procedura

reorganizării judiciare sau a falimentului.

Analizând judicios condițiile și

natura juridică specifică răspunderii administratorului unei societăți

comerciale pe acțiuni, instanțele de fond au pronunțat hotărâri legale, care

vor fi menținute prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat împotriva

deciziei nr. 48/ AC din 6 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții M.I., M.A.N. și D.M.C., împotriva deciziei nr. 48/A/C din 6 aprilie

2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Declară nul recursul declarat de SC

E. SA Curtea de Argeș împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 februarie 2006.