ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2955/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 968 din 23 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă contestația formulată de contestatorii F.E.A.T., ș.a., a fost anulată dispoziția nr. 1570 din 5 martie 2003 emisă de I.N.C.D.P.M. și a fost obligată pârâta să le restituie contestatorilor, în natură, imobilul situat în București. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul a aparținut autorului contestatorilor, N.G.C., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 8053 din 6 iulie 1910, fiind compus la acea dată din teren în suprafață de 2145 mp și construcții și că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, fiind deținut de pârâtă în temeiul Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, a pronunțat decizia nr. 38/A din 18 ianuarie 2005, prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței tribunalului de pârâtul I.N.C.D.P.M. Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâtul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând, în esență că instanța a omis a se pronunța cu privire la motivele de apel referitoare la faptul că doar contestatoarea M.L.M. are calitatea de persoană îndreptățită să formuleze contestația, la neîndeplinirea principiului unanimității, contestația nefiind formulată de către succesorii tuturor coproprietarilor, la conținutul pe care trebuia să-l aibă notificarea, conform Legii nr. 10/2001, că M.L.M.

nu are calitatea de procurator special și că în mod greșit a fost reținută autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 396/2002 a Tribunalului București, cu privire la calitatea procesuală activă a contestatorilor. Recurentul a mai susținut că a fost greșit respinsă excepția lipsei capacității de folosință a contestatoarei L.A.C.C.G.H. și a dispus introducerea în cauză a soțului supraviețuitor, că instanța de apel a omis să analizeze motivul referitor la valabilitatea titlului statului și că imobilul aparține domeniului public, astfel că recurentul fiind doar administrator al bunului nu poate dispune de el, deci nu are calitatea de unitate deținătoare, în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001.

Recursul este fondat pentru considerentele ce vor urma. Prin apelul declarat pârâtul a atacat nu numai sentința tribunalului, dar și încheierea interlocutorie din 26 iunie 2003 (fila 96), prin care a fost respinsă excepția privind decăderea reclamanților din dreptul de a mai solicita, în justiție, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, aspect asupra căruia instanța de apel a omis a se pronunța. Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului referitor la sentința tribunalului, cu privire la neîntrunirea regulii unanimității, în sensul că cererea de restituire în natură și contestația nu au fost formulate de succesorii tuturor coproprietarilor. Aceste omisiuni de pronunțare atrag nulitatea deciziei atacate, situație în care, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc.

civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului. Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei, urmează ca celelalte critici formulate de recurent să fie analizate cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul I.C.D.P.M., împotriva deciziei nr. 38 A din 18 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2006.