ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.12.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7269/2006

HOTĂRÂRE
13.12.2006
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7269/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 732 din 1 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 4801/2004, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului R.R. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 05 iunie 2004 până la zi.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 1.993 grame (plus 5 grame contraprobă) de cocaină, rămase în urma efectuării analizelor de laborator și depuse la I.G.P.R. – D.C.J.E.O., conform dovezii seria B nr. 3164 din datat de 16 iunie 2004.

În temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate, cu excepția contraprobelor.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 530.000 lei, consemnată la C.E.C. – Agenția Victoria, pe seama și la dispoziția Tribunalului București, conform recipisei de consemnare nr. 42.30.01/04/40.6/000359 din data de 25 iulie 2004, precum și a sumelor de 20 Euro (o bancnotă x 20 Euro), 5 dolari S.U.A. canadieni (o bancnotă x 5 dolari canadieni); 10.000 bolivari (o bancnotă x 5.000 bolivari, 4 bancnote x 1.000 bolivari și 2 bancnote x 500 bolivari), 400 dolari S.U.A. (4 bancnote x 100 dolari S.U.A.), 6.000 WON Korea (o bancnotă x 5.000 WON și o bancnotă x 1.000 WON), 510 bolivari (9 monede), 75 cenți canadieni (5 monede) și 50 lire turcești (o monedă), ce se află depuse la grefa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a criminalității organizate și antidrog, conform procesului verbal nr. 193/P/2004 din data de 24 august 2004.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 06 iunie 2004 până la data de 11 februarie 2005.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea bunurilor aparținând inculpatului P.I., aflate la adresa din București și lăsată în custodia numitului C.D.V., conform procesului verbal din data de 15 iunie 2004.

S-a dispus restituirea către numita M.M.D. a următoarelor bunuri ridicate din imobilul situat în București: 30 de fotografii, agende telefonice, 15 casete video de dimensiuni obișnuite, 3 casete video de dimensiuni mici și o casetă marca Fuji – Hi8- MP și respectiv către inculpatul P.I. a următoarelor bunuri ridicate din imobilul situat în București: două casete video de dimensiuni mici, o xerocopie a contractului de împrumut încheiat între V.J. și P.I. autentificat de notarul public I.D., la data de 16 ianuarie 1998, și un port – vist conținând cărți de vizită, fotografii și înscrisuri, conform procesului verbal din data de 15 iunie 2004.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 04 iunie 2004, lucrători din cadrul I.G.P.F. – Punct Control Trecere Frontieră Otopeni au sesizat telefonic Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție, secția de combatere a criminalității organizate și antidrog, cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orei 18,30, cu ocazia controlului vamal efectuat asupra bagajelor numitului R.R., care sosise pe aeroportul Henry Coandă cu o cursă din direcția Madrid, a fost descoperită o cantitate de aproximativ 8 kilograme de cocaină.

Urmare a acestei sesizări, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție, secția de combatere a criminalității organizate și antidrog, s-au deplasat la aeroportul Henry Coandă, unde, din primele verificări, a rezultat că, în jurul orei 18,10, pe aeroport a sosit cursa Tarom RO – 416 din direcția Madrid, printre pasageri aflându-se și cetățeanul româno – american R.R., care s-a prezentat la filtrul de control al pașaportului, unde, cu ocazia procesării datelor sale de identificare, polițistul de frontieră, identificat ulterior în persoana martorului P.C., a constata că acesta era dat în consemn, cu mențiunea C.A.I. (control amănunțit la intrarea în țară), fiind suspect pentru trafic de droguri. Pentru a nu trezi suspiciuni pasagerului, polițistul de frontieră a permis intrarea în țară a inculpatului R.R., după care a procedat, de îndată, la anunțarea șefului de tură, respectiv inspectorul principal P.D.; fiind luate în acest sens măsurile corespunzătoare de supraveghere operativă a pasagerului.

Ajuns în sala de vamă, inculpatul R.R. a ridicat de pe banda de bagaje o valiză tip troler, după care s-a deplasat la punctul de control vamal, aici fiind oprit pentru control de către lucrătorul vamal R.D. Cu această ocazie, controlorul vamal i-a solicitat inculpatului R.R. pașaportul, l-a întrebat dacă are de declarat bunuri la vamă și i-a cerut să deschidă valiza pentru control. Întrucât valiza acestuia, marca KALTON, de culoare neagră, era asigurată cu un lacăt, inculpatul R.R. a procedat la deschiderea acesteia cu o cheie pe care o avea asupra sa, iar, cu ocazia controlului, printre lucrurile personale, a fost descoperit ambalajul din carton al unei cutii de cereale marca K., precum și un pachet mai mare, din carton, învelit în bandă adezivă. Procedându - se la desfacerea acestora, s-a descoperit că prima cutie conținea două calupuri paralelipipedice învelite în indigo de culoare albastră ia, în interiorul acestora, se afla o substanță de culoare albă, presată, În acele de-al doilea pachet, au fost descoperite alte cinci asemenea calupuri paralelipipedice, ambele de asemenea în indico de culoare albastră, fiecare conținând o substanță de culoare albă, presată.

Pentru a se stabili natura substanței, au fost prelevate mostre din toate cele șapte pachete, care au fost testate cu trusa narcotest, toate reacționând pozitiv și punând în evidență cocaina.

Cu ocazia percheziției corporale, asupra inculpatului R.R. s-au descoperit două pașapoarte, unul românesc cu seria 00150290 și celălalt cu seria 112459791, un bilet de avion la compania I., dus/ întors, pe ruta București – Madrid – Caracas, o sumă de bani și alte bunuri materiale în procesul – verbal din data de 04 iunie 2004.

Fiind întrebat despre proveniența celor șapte pachete ce conțineau substanțe de culoare albă, inculpatul R.R. a negat că ar avea vreo legătură cu traficul de droguri; explicând că, la data de 03 aprilie 2004, a predat valiza în care se aflau bunurile personale, asigurată cu un lacăt, la îmbarcarea pe aeroportul din caracas – Venezuela și a mai reintrat în posesia acesteia pe Aeroportul Henry Coandă – București, neavând cunoștință despre modul în care drogurile descoperite au ajuns în valiza sa.

Din concluziile raportului de constatare tehnico – științifică nr. 280165 din 07 iunie 2004, rezultă că proba în litigiu nr. 1, cu masa totală de 2.000 grame, conține cocaină în amestec cu diazepam, iar proba litigiu nr. 1 b cu masa totală de 5.000 grame, conține cocaină.

Drogurile rămase în urma efectuării analizelor de laborator, respectiv 1.993 grame din proba nr. 1 a (plus 56 grame contraprobă) și 4.993 grame din proba nr. 1 b (plus 5 grame contraprobă) au fost depuse la I.G.P.G. - Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, conform dovezii seria B nr. 3164 din 16 iunie 2004.

Fiind audiat în cauză, inculpatul R.R. a revenit asupra declarațiilor date în momentul prinderii sale în flagrant, recunoscând comiterea faptei, dar a refuzat inițial să ofere date despre identitatea celor celorlalți participanți și contribuția acestora. Astfel, inculpatul a declarat că, în timp ce se afla la rudele sale din Constanța, în luna aprilie. 2004, a fost contactat telefonic din străinătate de un anume S., pe care l-a cunoscut tot în Constanța în anule 1990 și cu care s-a mai întâlnit ulterior în New York (orașul în care domicilia inculpatul), care l-a invitat într-o excursie la Caracas în Venezuela, pe cheltuiala lui proprie, propunere pe care inculpatul R.R. a acceptata-o. În acest sens, S. i-a trimis inculpatului suma de 1.500 dolari S.U.A. prin Western Union, bani pe care acest i-a ridicat la Constanța iar, pe data de 17 mai 2004, inculpatul și-a cumpărat un bilet dus / întors pe ruta București – Madrid – Caracas. Inculpatul a mai arătat că, la data de 20 mai 2004, a ieșit din România, prin Aeroportul Henry Coandă și a ajuns la Caracas, fiind așteptat la Aeroport de S. După câteva zile de ședere în Venezuela, inculpatul a susținut că a fost amenințat de S., care i-a cerut să transporte în România droguri ascunse în valiza sa, promițându-i totodată că, în schimbul acestui serviciu, va primi suma de 5.000 dolari S.U.A., cu condiția ca „marfa” să fie livrată fără probleme. La data de 03 iunie 2004, inculpatul a plecat de pe aeroportul din Caracas către București, via Madrid iar înaintea plecării, S. i-a atras atenția că, în momentul în care va ajunge în România, va fi contactat de alte persoane, pentru a prelua drogurile. Ajungând pe Aeroportul Henry Coandă, la data de 04 iunie 2004, în jurul orelor 18,00, după trecerea de punctul control pașapoarte, inculpatul R.R. a pătruns în sala de vamă și s-a deplasat la banda rulantă pentru bagaje. În timp ce aștepta valiza, inculpatul R.R. a declarat că de el s-a apropiat un bărbat, în vârstă de aproximativ 45 de ani. Îmbrăcat în uniformă militară, care l-a întrebat dacă se numește R. Inculpatul i-a precizat că numele său este R.R. și, atunci, bărbatul în uniformă s-a uitat pe eticheta valizei de cală, care sosise, exclamând: !Așa, așa R.R.!” și i-a spus că este așteptat la ieșire de domnul I., cerându-i totodată să-l însoțească. Inculpatul a mai declarat că bărbatul în uniformă l-a condus până la punctul de control vamal iar, în momentul în care a ajuns în dreptul unui vameș, i-a spus acestuia că pe inculpat îl așteaptă cineva, cu scopul de-al determina să-l lase că treacă fără control, dar vameșul a refuzat și i-a solicitat valiza pentru control. Inculpatul R.R. a recunoscut faptul că, după ce a deschis valiza cu cheia ce se afla asupra sa, în aceasta au fost descoperite două cutii ce conțineau șapte calupuri paralelipipedice, învelite în indigo, ce conțineau la rândul lor o substanță de culoare albă pulverulentă.

La data de 23 iulie 2004, inculpatul R.R. a dat o nouă declarație în cauză, ocazie cu care a înțeles să revină parțial asupra aspectelor declarate anterior, arătând faptul că persoana care l-a contactat și i-a trimis banii pentru deplasare în Venezuela nu a fost S., ci un anume M.V., persoană de origine română, și care în prezent domiciliază în Canada. Inculpatul a arătat că s-a întâlnit cu M.V. în anule 2001 la Toronto, în timp ce se afla în vizită la vărul său H.C. și s-a împrietenit cu acesta, întrucât era vorbitor de limbă română, Întrucât deveniseră buni prieteni, inculpatul îl vizita destul de des pe M.V., iar la un moment dat, l-a surprins pe acesta în momentul în care, în locuința sa, a dat un pachet cu droguri unor persoane pe care inculpatul a declarat că nu le cunoaște, M.V. primind în schimb suma de 32.000 – 34,000 dolari canadieni. Ulterior, din discuțiile cu M.V., inculpatul a aflat de la acesta faptul că se ocupă cu traficul de droguri iar, într-un ziar canadian de limbă română, a citi un articol în care scria că M.V. a fost depistat cu carduri de credit false, în valoare de 2.500.000 dolari canadieni. Inculpatul a declarat că M.V. este persoana care, în luna mai 2004, i-a trimis suma de 1.700 dolari S.U.A. prin B.I.Ț., serviciul mony gram, banii fiind ridicați personal de inculpat de la sucursala din Constanța situată pe B-dul Ștefan cel Mare iar, la data de 17 mai 2004, și-a procurat bilet de avion dus / întors pe ruta București – Madrid – Caracas, tot din această localitate. De asemenea, inculpatul a declarat că a plecat în Venezuela cu scopul de a discuta despre vânzarea unor autoturisme ce urmau a fi exportate din Canada de către M.V., însă la Caracas s-a întâlnit cu doi bărbați de origine română, unul pe nume S., iar celălalt I., care i-au spus că va transporta o cantitate de droguri din Venezuela în România. Inițial, inculpatul a refuzat și l-a constatat telefonic pe M.V., însă după ce a vorbit la telefon cu numiții S. și I., inculpatul a susținut Codul penal, a fost amenințat de către cei doi, pentru a-l determina să transporte drogurile în România. Inculpatul a arătat în continuare că a primit de la S. și I. o altă valiză decât cea cu care el a plecat din România, tot tip troler și de culoare neagră, dar de dimensiuni mai mari, în care cunoștea că se afla cocaina, valiză ce era asigurată cu un lacăt, primind totodată de la cei doi cheia acesteia. Cu o zi înainte de plecarea din Venezuela, inculpatul a arătat că S. și I. i-au spus că drogurile urmează să le predea la aeroport unei persoane care îl va recunoaște (din investigațiile efectuate în cauză, a rezultat că inculpatul R.R. le-a dat numiților F.A. și I., în Caracas, pașaportul său american, fiind ca o copie a acestuia să fi fost trimis în România). Pentru a sprijini susținerile sale și a demonstra că numitul M.V. există în realitate, inculpatul R.R. a prezentat organelor de urmărire penală o fotografie color executată la data de 16 decembrie 2003, în care este reprezentat inculpatul împreună cu un bărbat, despre care a afirmat că se numește M.V.

De asemenea, inculpatul a declarat că, în cazul în care îi vor fi prezentate fotografiilor numiților S. și I. îi va recunoaște fără ezitare, În acest sens, a fost constituită o planșă foto cu un nr. de patru persoane suspecte pentru activități de trafic ilicit de droguri, având caracteristici fizionomice corespunzătoare descrierilor făcute de inculpat pentru numitul S., în vederea recunoașterii acestuia. Cu ocazia prezentării planșei foto, după ce a privit cu atenție, inculpatul R.R. a indicat fotografia de la poziția nr. 3, despre care a afirmat că îl reprezintă pe numitul S. Persoana indicată de inculpat se numește F.A. și se află în atenția organelor de poliție, ca fiind suspectă de trafic internațional de droguri pe ruta Venezuela – România.

Până în prezent, nu s-a reușit identificarea numitului I. și nici nu s-a putut stabilit încă dacă persoana din fotografie prezentată de inculpatul R.R. se numește M.V., dispunându-se continuarea cercetărilor în acest sens.

Întrucât, din declarațiile inculpatului R.R., a rezultat că acesta a fost contactat în sala de vamă a aeroportului, unde accesul persoanelor din aerogară este interzis, de un bărbat îmbrăcat în uniformă, care a încercat să-l treacă de punctul de control vamal fără a fi controlat, au fost efectuate cercetări, pentru a verifica aspectele relatate de inculpat, ocazie cu care s-a reușit identificarea persoanei descrise de acesta, în persoana învinuitului C.I., angajat al Brigăzii Antiteroriste a S.R.L., ce desfășoară activități specifice pe Aeroportul Henry Coandă.

Astfel, în cauză, au fost audiați martorii B.C. și R.S., polițiști de frontieră în cadrul P.C.T.F. Otopeni, R.D.M.V., R.M., M.V., controlori vamali în cadrul Biroului Vamal Otopeni, C.F., polițist în cadrul P.T.O. și S.C.M., angajat ca agent de securitate în cadrul D.S.A. Otopeni, toți confirmând faptul că, la data de 04 iunie 2004, în jurul orei 18,00, învinuitul C.I. a pătruns în sala de vamă și l-a contactat la banda de bagaje pe inculpatul R.R., pe care apoi l-a condus către punctul de control vamal, unde inculpatul a fost oprit pentru control.

În cursul acelorași cercetări, s-a mai descoperit că, înainte de a pătrunde în sala de vamă, învinuitul C.I. a fost la rândul său contactat de un bărbat identificat ulterior în persoana inculpatului P.I., cunoscut și sub numele de I., conform declarațiilor martorilor B.C., R.S., R.D. și M.V., pe care a încercat să-l introducă în sala de vamă, pentru a aștepta un pasager la cursa de Madrid.

Martorul B.C. a declarat că, la data de 04 iunie 2004, în timp ce se afla de serviciu în postul prin care se realizează accesul din zona publică în sala de vamă, în jurul orei 17,00, l-a observat pe inculpatul P.I., în timp ce purta o discuție cu învinuitul C.I. în aerogară, după care, la scurt timp, cel din urmă s-a deplasat la postul martorului și, după ce l-a întrebat dacă îl cunoaște pe P.I., l-a rugat să-i permită acestuia accesul în sala de vamă. Martorul a refuzat și i-a solicitat învinuitului C.I. să contacteze comandantul punctului de frontieră, pentru a-i aduce la cunoștință cererea sa.

Acest aspect este confirmat de martorul S.C.M., dar și de martorul R.S., acesta din urmă arătând chiar faptul că învinuitul C.I., după ce a fost refuzat de martorul B.C., l-a contactat pe el și l-a rugat să intervină pe lângă acesta din urmă, pentru a-l convinge să permită accesul în sala de vamă inculpatului P.I., însă, la rândul său, martorul R.S. a refuzat.

Fiind audiat în cauză, învinuitul C.I. a declarat că, la data de 04 iunie 2004, în jurul orelor 17,30 – 17, 45, în timp ce se afla de serviciu în postul situat în spațiul ce delimitează ieșirea din sala de vamă și zona publică a aerogării, s-a întâlnit cu inculpatul P.I., pe care a declarat că îl cunoaște din anul 1992 întrucât acesta venea la aeroport ca însoțitor al diferitelor delegații oficiale, Întrucât, cu acele ocazii, inculpatul P.I. preda la intrarea în aeroport o armă militară, respectiv pistol marca Stecikein cu glonț, învinuitul C.I. a declarat că a avut tot timpul impresia că inculpatul este cadrul militar și deține o funcție importantă, însă a precizat că nu a știut niciodată unde lucrează efectiv P.I. și ce funcție deține. La rândul său, inculpatul R.R. a declarat că, la Aeroportul Henry Coandă, urma să-l aștepte o persoană „foarte mare din România”. Învinuitul C.I. a mai declarat că, în momentul întâlnirii, inculpatul P.I. i-a precizat că așteaptă un avion ce urmează să aterizeze la ora 17,45, fără a-i preciza de unde vine avionul și că a venit la aeroport de la Sinaia, unde a participat la un simpozion organizat de Interpol, iar deplasarea a fost făcută cu dificultate datorită unui accident rutier. Întrucât, după aproximativ 15 minute P.I. se afla încă în aerogară, învinuitul C.I. s-a apropiat din nou de acesta și a aflat că pasagerul încă nu a sosit, inculpatul spunându-i că așteaptă o doamnă blondă, bine dezvoltată, având palme mari și puternice, întrucât a făcut sport de performanță, respectiv caiac. În aceste împrejurări învinuitul C.I. a intenționat să meargă în sala de vamă pentru a căuta pasagera dar, în acest moment, inculpatul i-a spus că femeia respectivă se numește M. și că s-ar putea să fie însoțită de soțul acesteia, descriindu-l ca fiind un bărbat cu păr blond, cu chelie și mustață, pe care îl cheamă R., precizându-i chiar R. de la resetat” pentru a ține minte numele. Conform declarațiilor sale, învinuitul C.I. s-a deplasat în sala de vamă, la banda de bagaje, unde s-a apropiat de o femeie ce corespundea descrierii inculpatului, care i-a spus că în aerogară o aștepta domnul P.I., însă femeia i-a răspuns că nu cunoaște nici o persoană cu acest nume. Tot lângă banda de bagaje învinuitul C.I. a observat un bărbat care ridicase o valiză tip troler, ce avea prins de mâner o etichetă pe care a văzut că scria R. și, crezând că acesta era persoana pe care o aștepta inculpatul P.I., l-a întrebat pe pasager, arătând cu degetul către eticheta prinsă de valiză, dacă se numește R. Întrucât bărbatul respectiv (identificat în persoana inculpatului R.R.) l-a urmat pe învinuitul C.I., acesta l-a condus până la punctul de control unde, apropiindu-se de controlul vamal R.D., i-a spus acestuia că inculpatul R.R. este pasagerul pe care îl așteaptă în aerogară inculpatul P.I. Deoarece vameșul l-a oprit pe inculpatul R.R. pentru control, învinuitul C.I. a părăsit sale de vamă și s-a deplasat la inculpatul P.I., căruia i-a comunicat faptul că a întâlnit o persoană care corespunde descrierii făcute, respectiv un bărbat cu chelie frontală și mustață, dar în schimb este brunet, nu blond și care se află la controlul vamal.

La scurt timp, potrivit declarațiilor învinuitului C.I., inculpatul P.I. a părăsit aeroportul, împreună cu o persoană în vârstă de aproximativ 50 de ani, păr alb și constituție atletică (identificat ulterior în persoana martorului M.G.).

După reținerea sa, inculpatul P.I. a negat, cu ocazia audierii sale, faptul că s-a deplasat la Aeroportul Henry Coandă pentru a-l aștepta pe inculpatul R.R., care a sosit la ora 17,45 cu o cursă din direcția Madrid, ci a explicat faptul că s-a deplasat la aeroport pentru a-i aștepta pe numitul S.M. sau pe soția acestuia S.M., care urmau să sosească cu o cursă din direcția Londra, dorind să încheie cu aceștia o afacere având ca obiect produse petroliere. De asemenea, inculpatul P.I. a negat faptul că i-ar fi spus învinuitului C.I. ca bărbatul care urma să sosească se numește R. Mai mult, inculpatul P.I. a declarat faptul că prietenul său M.G., care l-a condus cu autoturismul de la Sinaia până la aeroport, poarte să confirme că persoana pe care o aștepta urma să sosească cu o cursă de la Londra.

Având în vedere susținerile inculpatului P.I., pentru verificarea acestora, s-a procedat la audierea martorilor M.G. și T.C.Șt., persoane cu care inculpatul s-a aflat împreună la Sinaia, M.G. fiind chiar persoana care l-a condus la aeroport.

Astfel, martorul M.G. a arătat faptul că, la data de 02 iunie 2004, în timp ce se afla la Sinaia la un seminar pe probleme de mediu, unde l-a invitat și pe inculpatul P.I., a primit un telefon de la acesta din urmă, care l-a rugat să-l ajute întrucât se afla cu mașina în pană și nu se putea deplasa. În aceste împrejurări, inculpatul P.I. și familia sa au fost transportați la Sinaia de către martorii M.G. și N.A., un prieten de-al inculpatului. Martorul M.G. a mai declarat că, la data de 04 iunie 2004, după încheierea seminarului, în jurul orei 14,00, în timp ce serveau masa, inculpatul P.I. a vorbit de câteva ori la cele două telefoane mobile, după care a spus că trebuie să se deplaseze la Aeroportul Otopeni, pentru a aștepta o persoană la cursa de Madrid, care urma să aterizeze la ora 17,45. Întrucât inculpatul avea autoturismul defect, a încercat să-l contacteze pe N.A., însă acesta l-a refuzat, astfel că a fost transportat la aeroport de către martorul M.G. cu autoturismul său, ajungând la Otopeni în jurul orei 17,20.

La rândul său, martora T.C.Șt., organizatoarea seminarului care s-a desfășurat la Sinaia, a confirmat aspectele relatate de martorul M.G. și a arătat că, la data de 04 iunie 2004, în timp ce serveau masa de prânz, inculpatul P.I. a spus pe un ton vădit nemulțumit „totuși, trebuie să mă dusa astăzi la Otopeni”, după care a purtat o discuție telefonică în cadrul căreia a spus „ bine, văd cum o rezolv”. Același martor a declarat că inculpatul P.I. se comporta ca și cum avea o sarcină și trebuia să o rezolve.

Atât martorul M.G., cât și martorul T.C.Șt. au confirmat faptul că inculpatul P.I. a insistat să facă deplasare la Aeroportul Otopeni, deși drumul era blocat în zona localității Comarnic, datorită unui accident rutier.

Totodată, martora T.C.Șt. a mai declarat faptul că, în seara zilei de 04 iunie 2004, în jurul orei 20,30, în timp ce serveau masa, inculpatul P.I. a afirmat către soția sa că persoana pe care o aștepta a pierdut avionul și că următoarea cursă de Madrid este abia peste câteva zile. Același martor a declarat că, din discuțiile purtate la masă de inculpatul P.I., a înțeles că persoana pe care acesta a așteptat-o la aeroport urma să vină de la Madrid și a mai precizat că, în perioada 01 -05 iunie 2004, cât s-a aflat la Sinaia împreună cu familia inculpatului P.I., nu l-a auzit niciodată pe acesta discutând despre persoane cu numele de S.M., S.M. sau V.A.

La rândul său, martorul M.G., care îl cunoștea pe inculpatul P.I. de aproximativ 6 ani, a confirmat faptul că, în perioada în care au stat la Sinaia, inculpatul nu a discutat niciodată despre persoane cu numele de S.M., S.M. sau V.A., despre sosirea vreunei persoane de la Londra și nici nu are cunoștință despre faptul că inculpatul desfășura sau urma să desfășoare activități comerciale cu produse petroliere.

În aceste condiții, în rechizitoriu s-a apreciat că susținerile inculpatului P.I., potrivit cărora acesta a mers la aeroport pentru a aștepta o persoană ce urma să sosească de la Londra, și anume S.M. sau S.M., sunt neadevărate și au drept scop împiedicarea aflării adevărului, pentru a evita tragerea la răspundere penală. Astfel, încât înainte de a ajunge la aeroport, inculpatul i-a comunicat martorului M.G. că persoana pe care o aștepta urma să sosească de la Madrid și nu de la Londra. La rândul său, martorul T.C.Șt. a declarat că, după întoarcerea de la aeroport, inculpatul și-a manifestat nemulțumirea pentru faptul că a pierdut timpul, întrucât nu a sosit persoana care trebuia să vină de la câteva zile. Mai mult, din declarația inculpatului P.I., dar și din declarația martorului M.G., rezultă că aceștia au plecat de la aeroport, în jurul orei 18,40 – 19,00, iar din adresa nr. 147085 din 24 august 2004 a Poliției de Frontieră din cadrul Aeroportului Internațional Henry Coandă București rezultă că, la data de 04 iunie 2004, ce avea ora de aterizare programată la 17,45, adică la aproximativ 5 minute după momentul în care inculpatul P.I. a ajuns la aeroport. În aceste condiții, rămânerea inculpatului în aeroport până la ora 18,40 – 19,00 apare ca nejustificată, dacă este explicată prin aceea că a așteptat un pasager de la Londra, însă această așteptare devine explicabilă dacă inculpatul ar fi așteptat o altă aeronavă ce sosea mai târziu, iar potrivit aceleiași adrese curse Tarom din direcția Madrid, cu oră de aterizare programată la 17,45, a aterizat, în fapt la ora 18,05. Și din aceste împrejurări, s-a concluzionat că inculpatul P.I. a așteptat o persoană ce urma să sosească la cursa de Madrid, și nu de la Londra, astfel cum a susținut acesta.

Tot pentru verificarea susținerilor inculpatului, au fost verificate listele pasagerilor care au sosit în România din direcția Londra la data de 04 iunie 3004, cu cursa Tarom, respectiv cursa B.A., însă pe acestea nu au figurat numele S.M. sau S.M. Luând în calcul posibilitatea ca numiții S.M. sau S.M. să nu fi ajuns la București, întrucât au pierdut avionul, s-a procedat și la verificarea listei rezervărilor pentru curs Londra – București din data de 04 iunie 2004, însă nici pe această listă nu s-au găsit numele S.M. sau S.M.

Un alt argument care susține teza potrivit cu care inculpatul P.I. s-a deplasat la aeroport pentru a-l aștepta pe inculpatul R.R., cunoscându-i numele, dar și filozofia, s-a întemeiat pe faptul că, în declarația învinuitului C.I., acesta a arătat că persoana așteaptă de inculpatul P.I. se numește R., iar descrierea făcută de inculpat persoanei pe care o aștepta respectiv un bărbat cu chelie, păr blond și mustață, corespunde fizionomiei inculpatului R.R., cu excepția părului, care este brunet și nu blond. Având în vedere însă faptul că inculpații R.R. și P.I. nu s-au mai întâlnit niciodată, în cursul urmăririi penale s-au efectuat cercetări pentru a stabili de unde cunoștea inculpatul P.I. numele și înfățișarea inculpatului R.R. Procedându-se la verificarea celor două pașapoarte ale inculpatului R.R., s-a constatat că fotografia aplicată pe pașaportul american corespunde descrierii pe care inculpatul P.I. i-a făcut-o persoanei pe care o aștepta, în sensul că, după modul de executarea a fotografiei, părul persoanei din fotografie are o nuanță deschisă și ar putea fi considerat ca fiind blond. Mai mult, tot în pașaportul american, se observă că numele inculpatului R.R. este scris R.R., iar o persoană cu o educație școlară precară ar fi tentată să pronunțe numele de R. ținând cont de regulile de pronunțe din limba engleză, nume care în acest fel s-ar pronunța R. (potrivit propriilor sale afirmații, inculpatul P.I. este absolvent a opt clase și a unei școli profesionale). Având în vedere aceste aspecte, în rechizitoriu s-a apreciat că inculpatul P.I., fie a văzut anterior deplasării la aeroport o copie de pe pașaportul american al inculpatului R.R., fie persoana care i-a solicitat să se deplaseze la aeroport i l-a descris pe acesta din urmă după o astfel de copie a pașaportului.

Situația de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces – verbal de constatare a infracțiunii flagrante și procesul – verbal de percheziție corporală, însoțite de fotografii judiciare; procesul – verbal de depistare a inculpatului P.I.; raportul de dare în consemn; raportul de constatare tehnico – științifică nr. 280165 din 07 iunie 2004; dovada de depunere a drogurilor seria B nr. 3164 din 16 iunie 2004; declarații de martori; copia color a fotografiei depuse de inculpatul R.R.; recunoașterea de pe planșă foto efectuată de inculpatul R.R.; copia biletului de avion pe ruta București – Madrid – Caracas și retur, aparținând inculpatului R.R.; copia color a pașaportului american aparținând inculpatului R.R.; lista pasagerilor care au ieșit din țară la data de 20 mai 2004 cu cursa Tarom pe direcția București – Madrid și lista pasagerilor care au intrat în România la data de 04 iunie 2004 din direcția Madrid cu cursa Tarom; procesul – verbal de verificare a listei pasagerilor care au intrat în România la data de 04 iunie 2004 din direcția Madrid cu cursa Tarom; procesul – verbal de verificare a listei pasagerilor care au intrat în România din direcția Londra la data de 04 iunie 3004 și a rezervărilor pentru curs Londra - București din data de 04 iunie 2004, la care sunt anexate listele verificate; procesul – verbal de percheziție domiciliară; proces – verbal de confruntare între inculpatul P.I. și învinuitul C.I.; pentru caseta video tip VHS, conținând imagini de la constatarea infracțiunii flagrante, imagini înregistrate în parcarea Aeroportului Henry Coandă cu camera de securitate, imagini înregistrate pe Aeroportul Henry Coandă cu unele camere de securitate, imagini comparative cu valiza de la îmbarcare și valiza de la sosire a inculpatului R.R., care evidențiază faptul din Codul penal este vorba de două valize diferite; un CD cu fotografii executate la aeroport și două CD - uri conținând imagini înregistrate în interiorul Aeroportului Henry Coandă; declarațiile inculpatului R.R.; declarațiile inculpatului P.I.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul R.R., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, astfel după cum urmează:

a) Apelul parchetului a vizat greșita soluție de achitare a inculpatului P.I., conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., considerându-se că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul P.I. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, solicitându-se reținerea cauzei spre rejudecare și condamnarea inculpatului pentru fapta săvârșită.

b) Apelul inculpatului R.R. a vizat reindividualizarea pedepsei, pe care a considerat-o excesiv de aspră în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite.

Prin decizia penală nr. 717 din 21 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, secția I penală, desființând în parte sentința penală nr. 732 din 1 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, în ceea ce privește pe inculpatul P.I. și, rejudecând în fond, a dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului P.I. din cea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în cea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul P.I. la 15 ani închisoare.

A aplicat dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.

În baza art. 67 C. pen., a dispus degradarea militară a inculpatului P.I.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 6 iulie 2004 și până la punerea efectivă în libertate, conform deciziei penale nr. 219 din 11 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, dosar nr. 530/2005, respectiv 11 februarie 2005.

A obligat pe inculpatul P.I. la 10.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, avansate de stat cu ocazia judecării cauzei în fond.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins apelul inculpatului R.R., ca nefondat.

A computat prevenția inculpatului R.R. de la 5 iunie 2004 la zi, menținând starea de arest a acestuia.

A obligat pe inculpatul R.R. la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că fapta inculpatului P.I. este pe deplin dovedită și constă în aceea că, în data de 4 iunie 2006, în baza unei înțelegeri prealabile cu alte persoane ce coordonau activitatea din străinătate, l-a așteptat în Aeroportul Henry Coandă București, în vederea preluării, pe inculpatul R.R., care venea cu o cursă de la Madrid și transporta aproximativ 8 kg cocaină, fiind astfel întrunite cerințele prevăzute de art. 345 C. proc. pen.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei inculpatului P.I., instanța a apreciat că activitatea acestui inculpat a constat în ajutorul moral pe care l-a dat inculpatului R.R., iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 572 C. pen., pentru ambii inculpați.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.I., solicitând, pe fond, prin apărătorul ales, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar, menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.

Examinând cauza penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este admisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și a obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Jurisprudența C.E.D.O. (cazul C. contra R.) a stabilit că atunci când o instanță de control judiciar este competentă să analizeze atât situația de fapt, cât și chestiunile de drept și să studieze în ansamblu problema vinovăției, ea nu poate, din motive ce țin de echitatea procedurii, să tranșeze asupra chestiunilor respective fără o apreciere nemijlocită a declarațiilor persoanei care susține că nu a comis actul considerat ca infracțiune.

În speță, Curtea de Apel București, după ce a casat hotărârea prin care s-a dispus achitarea inculpatului P.I., s-a pronunțat cu privire la temeinicia acuzației constatând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fără să îl audieze nemijlocit.

Prin urmare, Înalta Curte constată că inculpatul P.I. a fost condamnat de instanța de control judiciar pentru infracțiunea sus-menționată, fără ca acesta să fi fost audiat, mai ales în condițiile în care s-a dispus pentru prima dată condamnarea inculpatului, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., aplicarea acestor reglementări în legislația internă a statelor semnatare fiind obligatorie.

De altfel, chiar modificările Codului de Procedură Penală, intrate în vigoare la 6 septembrie 2006 prin Legea nr. 356/2006 prevăd obligativitatea ascultării inculpatului atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare [(art. 378 alin. (1

1

), astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 172 din Legea nr. 356/2006)].

Față de aceste considerente, singura soluție care se impune este de admitere a recursului inculpatului P.I., casare a deciziei penale atacate cu recurs (numai cu privire la acest inculpat) și de trimitere a cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

Admite recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 717 din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată numai cu privire la inculpatul P.I. și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2006.

Sursă