ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1919/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la data de 21 noiembrie 2005, reclamanta A.T. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 4518 din 16 februarie 2005, emisă de pârâtă, cu motivarea că este nemulțumită de cuantumul drepturilor compensatorii acordate, acestea fiind mai mici decât cele acordate surorii ei. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 432 din 7 decembrie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit probatoriilor administrate în cauză, reclamanta a fost evacuată din locuința ei din orașul Vaslui, în localitatea Caracal, în perioada 27 martie 1944 - 6 martie 1945, motiv pentru care, prin hotărârea contestată, i-a fost acordat beneficiul drepturilor prevăzute de art. 1 lit. g) din Legea nr. 189/2000. A mai precizat instanța că diferența de cuantum dintre compensația acordată reclamantei și cea acordată surorii ei rezultă din aceea că în timp ce sora reclamantei, prin hotărârea emisă de pârâtă, a devenit beneficiara prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, referitoare la persoanele refugiate, reclamantei, prin hotărârea nr. 4518 din 16 februarie 2005, i s-au aplicat dispozițiile art. 1 lit. g) privind persanele evacuate din locuința lor.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta A.T., criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 și invocând în acest sens conținutul extrasului după Registrul refugiaților din Moldova, eliberat de Arhivele Naționale, aflat în copie la dosar. Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Legea nr. 189/2000 prevede la art. 1 că beneficiază de dispozițiile ei, „persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice”, iar la lit. g) a acestui articol precizează, printre categoriile de beneficiari, pe cei evacuați din locuința pe care o dețineau.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în cerințele legii se poate face cu înscrisuri emise de organele competente, iar în lipsa acestora, cu declarații de martori. În speță, extrasul eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Olt, face dovada evacuării reclamantei din locuința deținută în orașul Vaslui, la 27 martie 1944, astfel cum, în mod corect, a reținut instanța de fond. Față de acest considerent și constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.T. împotriva sentinței civile nr. 432 din 7 decembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.