ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1919/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la data de 21 noiembrie 2005, reclamanta A.T. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 4518

din 16 februarie 2005, emisă de pârâtă, cu motivarea că este nemulțumită de

cuantumul drepturilor compensatorii acordate, acestea fiind mai mici decât cele

acordate surorii ei.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 432

din 7 decembrie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că,

potrivit probatoriilor administrate în cauză, reclamanta a fost evacuată din

locuința ei din orașul Vaslui, în localitatea Caracal, în perioada 27 martie 1944

- 6 martie 1945, motiv pentru care, prin hotărârea contestată, i-a fost acordat

beneficiul drepturilor prevăzute de art. 1 lit. g) din Legea nr. 189/2000.

A mai precizat instanța că diferența

de cuantum dintre compensația acordată reclamantei și cea acordată surorii ei

rezultă din aceea că în timp ce sora reclamantei, prin hotărârea emisă de

pârâtă, a devenit beneficiara prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

referitoare la persoanele refugiate, reclamantei, prin hotărârea nr. 4518 din

16 februarie 2005, i s-au aplicat dispozițiile art. 1 lit. g) privind persanele

evacuate din locuința lor.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs, reclamanta A.T., criticând-o pentru greșita

aplicare a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 și invocând în acest sens

conținutul extrasului după Registrul refugiaților din Moldova, eliberat de

Arhivele Naționale, aflat în copie la dosar.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins.

Legea nr. 189/2000 prevede la art. 1

că beneficiază de dispozițiile ei, „persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice”, iar la lit. g) a acestui articol precizează,

printre categoriile de beneficiari, pe cei evacuați din locuința pe care o

dețineau.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în cerințele legii se poate face cu înscrisuri

emise de organele competente, iar în lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță, extrasul eliberat de

Arhivele Naționale - Direcția Județeană Olt, face dovada evacuării reclamantei

din locuința deținută în orașul Vaslui, la 27 martie 1944, astfel cum, în mod

corect, a reținut instanța de fond.

Față de acest considerent și

constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va

respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.T.

împotriva sentinței civile nr. 432 din 7 decembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2006.