ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3927/2006

Asupra revizuirii de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 981 din 8 martie 2006 pronunțată în dosar nr. 13352/1/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.G.V.C. împotriva deciziei nr. 65 din 14 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta B.M. a împotriva aceleiași decizii. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, că hotărârile instanțelor anterioare prin care s-au respins cererile reclamantului de obligare a pârâtei la plata dividendelor aferente exercițiului financiar pe anul 1999 sunt legale deoarece prin hotărârea A.G.A.

din 5 aprilie 2000 SC E. SA București a stabilit valoarea dividendelor cuvenite acționarilor și perioada de distribuire între 25 aprilie – 31 decembrie 2000, reclamanții fiind notificați să se prezinte pentru ridicarea acestor sume. Această invitație nu a fost onorată, reclamanții optând pentru promovarea cererii de chemare în judecată la data de 16 noiembrie 2000, adică anterior expirării termenului pentru efectuarea plăților, deși nu exista un refuz al pârâtei de a achita dividendele. De asemenea, curtea a reținut că deși încadrate în drept în dispozițiile art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 se limitează la enumerarea situațiilor prevăzute de aceste prevederi, fără a se constitui în motive de nelegalitate, a examinat susținerile recurentului concluzionând că și sub acest aspect hotărârile sunt legale, instanțele interpretând corect dispozițiile art. 111 alin. (2) și art. 131 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuientul I.G.V.C. pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ., invocând faptul că sentința nu poate fi dusă la îndeplinire pentru că pârâta SC E. SA București nu a făcut dovada plății dividendelor, instanța întemeindu-și soluția pe un act fals care nu conținea o semnătură legală. Totodată, curtea nu s-a pronunțat cu privire la drepturile acționarilor solicitate la instanța de fond încălcând astfel dispozițiile art. 322 pct. 2 și nici referitor la înscrierea în fals conform art. 183 C. proc. civ. și la nulitatea absolută a divizării activelor societății în anul 2001. Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate raportate la dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc.

civ., Curtea constată că aceasta este nefondată respingând-o ca atare pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse. Astfel, potrivit art. 322 pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută „dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire”. Prin urmare, motivul invocat de revizuient, în sensul că hotărârea nu poate fi adusă la îndeplinire pentru că pârâta nu a făcut dovada plății dividendelor, nu poate fi încadrat în norma legală anterior citată și care se referă la existența unor hotărâri care nu pot fi aduse la îndeplinire din cauza existenței unor dispoziții potrivnice, și care se exclud reciproc. În aceeași ordine de idei, motivele întemeiate pe dispozițiile pct. 2 ale articolului citat sunt nefondate, în condițiile în care aceste aspecte nu au făcut obiectul criticilor formulate în recurs, nefiind în consecință analizate prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat.

Pe cale de consecință, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile legale anterior citate, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul I.G.V.C. împotriva deciziei nr. 981 din 8 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2006.