ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3927/2006

Asupra revizuirii de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 981 din 8

martie 2006 pronunțată în dosar nr. 13352/1/2003 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.G.V.C. împotriva

deciziei nr. 65 din 14 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, și s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta B.M. a

împotriva aceleiași decizii.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, că hotărârile instanțelor

anterioare prin care s-au respins cererile reclamantului de obligare a pârâtei

la plata dividendelor aferente exercițiului financiar pe anul 1999 sunt legale

deoarece prin hotărârea A.G.A. din 5 aprilie 2000 SC E. SA București a stabilit

valoarea dividendelor cuvenite acționarilor și perioada de distribuire între 25

aprilie – 31 decembrie 2000, reclamanții fiind notificați să se prezinte pentru

ridicarea acestor sume. Această invitație nu a fost onorată, reclamanții optând

pentru promovarea cererii de chemare în judecată la data de 16 noiembrie 2000,

adică anterior expirării termenului pentru efectuarea plăților, deși nu exista

un refuz al pârâtei de a achita dividendele.

De asemenea, curtea a

reținut că deși încadrate în drept în dispozițiile art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8,

9, 10 se limitează la enumerarea situațiilor prevăzute de aceste prevederi,

fără a se constitui în motive de nelegalitate, a examinat susținerile

recurentului concluzionând că și sub acest aspect hotărârile sunt legale,

instanțele interpretând corect dispozițiile art. 111 alin. (2) și art. 131 din

Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei decizii a

formulat cerere de revizuire revizuientul I.G.V.C. pentru motivele prevăzute de

art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ., invocând faptul că sentința nu poate fi

dusă la îndeplinire pentru că pârâta SC E. SA București nu a făcut dovada

plății dividendelor, instanța întemeindu-și soluția pe un act fals care nu

conținea o semnătură legală.

Totodată, curtea nu s-a

pronunțat cu privire la drepturile acționarilor solicitate la instanța de fond

încălcând astfel dispozițiile art. 322 pct. 2 și nici referitor la înscrierea

în fals conform art. 183 C. proc. civ. și la nulitatea absolută a divizării

activelor societății în anul 2001.

Examinând cererea de

revizuire prin prisma motivelor invocate raportate la dispozițiile art. 322 pct.

1 și 2 C. proc. civ., Curtea constată că aceasta este nefondată respingând-o ca

atare pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse.

Astfel, potrivit art. 322 pct.

1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută „dacă dispozitivul

hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire”.

Prin urmare, motivul invocat

de revizuient, în sensul că hotărârea nu poate fi adusă la îndeplinire pentru

că pârâta nu a făcut dovada plății dividendelor, nu poate fi încadrat în norma

legală anterior citată și care se referă la existența unor hotărâri care nu pot

fi aduse la îndeplinire din cauza existenței unor dispoziții potrivnice, și

care se exclud reciproc.

În aceeași ordine de idei,

motivele întemeiate pe dispozițiile pct. 2 ale articolului citat sunt

nefondate, în condițiile în care aceste aspecte nu au făcut obiectul criticilor

formulate în recurs, nefiind în consecință analizate prin decizia a cărei

revizuire s-a solicitat.

Pe cale de consecință,

reținând că nu sunt îndeplinite condițiile legale anterior citate, cererea de

revizuire va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuientul I.G.V.C. împotriva deciziei nr. 981 din 8

martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2006.