ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6261/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 125 din 5 aprilie 2006, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpaților M.I.D. și C.G., la câte o pedeapsă de câte doi ani de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și e) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate și în sfârșit au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut de instanța de fond că, în data de 7 noiembrie 2005, partea vătămată s-a deplasat la concubina sa în satul Sălceni. După ora 18,00 partea vătămată a plecat spre domiciliu întâlnindu-se cu inculpatul C.G., aflat în stare de ebrietate.

În acest context, cei doi au mers împreună o parte din drum, timp în care inculpatul I-a luat părții vătămate pălăria de pe cap, în final restituind-o. Între timp, cei doi s-au întâlnit și cu inculpatul M.I.D. aflat și el în stare de ebrietate. Cum cei doi inculpați au rămas să stea de vorbă, partea vătămată și-a continuat drumul. Între timp cei doi inculpați s-au hotărât să agreseze partea vătămată, lucru despre care I-au spus și numitei C.C. Surprinsă partea vătămată de cei doi inculpați, a fost lovită de inculpatul M.I. cu palma peste față trântindu-l la pământ. În aceste condiții inculpatul M.I. a imobilizat partea vătămată ținând-o cu mâna de gură (împiedicându-l să strige, timp în care inculpatul C.G.

I-a sustras din buzunare un spray deodorant, o sticlă cu țuică și pălăria, fiind în continuare agresat de inculpați. Pentru a se înceta agresiunea partea vătămată s-a oferit să le dea bani, ceea ce a și făcut dându-i inculpatului C.G. 20.000 lei vechi. Acesta a luat banii și I-a împărțit în jumătate cu inculpatul M.I., după care cei doi inculpați au părăsit locul faptei. După comiterea faptei cei doi au revenit la locuința fostei concubine a părții vătămate căreia i-au povestit cum l-au agresat pe S.G. Inculpatul M.I. a luat spray-ul pe care l-a dăruit cumnatului său fără a-i spune care este proveniența iar inculpatul C.G. a luat pălăria. Bunurile au fost ulterior predate organelor de poliție.

S-a mai reținut că în urma violențelor, partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale. Împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat apel susținând netemeinicia, întrucât la individualizarea pedepselor nu s-a ținut seama de toate circumstanțele reale și personale ce impuneau pedepse mai blânde. Totodată, s-au invocat prevederile Legii nr. 278/2006 de modificare a Codului penal, lege mai favorabilă în raport de care au cerut schimbarea modalității de executare prin aplicarea suspendării condiționate a executării pedepselor. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 220 din 5 septembrie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților. Împotriva acestei decizii pronunțată de instanța de control judiciar inculpații au declarat recurs reiterând motivele invocate în apel.

Examinând decizia atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată, recursurile nefondate. Critica vizează greșita individualizare a pedepselor. Se constată că instanța de fond și de apel, au aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere atât modul și mijloacele de săvârșire a faptei (loc public, însoțit de un alt făptuitor) cât și circumstanțele personale. În raport de aceste date, instanțele au apreciat că numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate se poate realiza scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Totodată, Curtea constată că instanța de fond a dat dovadă de clemență atunci când a redus cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., nefiind motive pentru o nouă reducere chiar dacă inculpații au vocație la suspendarea condiționată a pedepselor potrivit Legii nr. 278/2006 care modifică și completează C. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curtea de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, recursurile inculpaților, ca nefondate. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.G. și M.I. împotriva deciziei penale nr. 220 din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Iași. Obligă pe fiecare recurent inculpat să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2006.