ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6261/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6261/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 125

din 5 aprilie 2006, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpaților M.I.D. și

C.G., la câte o pedeapsă de câte doi ani de închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și e) și alin.

(2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C.

pen.

S-a constatat recuperat

prejudiciul cauzat părții vătămate și în sfârșit au fost obligați inculpații la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut de instanța de

fond că, în data de 7 noiembrie 2005, partea vătămată s-a deplasat la concubina

sa în satul Sălceni. După ora 18,00 partea vătămată a plecat spre domiciliu

întâlnindu-se cu inculpatul C.G., aflat în stare de ebrietate. În acest

context, cei doi au mers împreună o parte din drum, timp în care inculpatul I-a

luat părții vătămate pălăria de pe cap, în final restituind-o.

Între timp, cei doi s-au

întâlnit și cu inculpatul M.I.D. aflat și el în stare de ebrietate.

Cum cei doi inculpați au

rămas să stea de vorbă, partea vătămată și-a continuat drumul.

Între timp cei doi inculpați

s-au hotărât să agreseze partea vătămată, lucru despre care I-au spus și

numitei C.C. Surprinsă partea vătămată de cei doi inculpați, a fost lovită de

inculpatul M.I. cu palma peste față trântindu-l la pământ.

În aceste condiții

inculpatul M.I. a imobilizat partea vătămată ținând-o cu mâna de gură

(împiedicându-l să strige, timp în care inculpatul C.G. I-a sustras din

buzunare un spray deodorant, o sticlă cu țuică și pălăria, fiind în continuare

agresat de inculpați.

Pentru a se înceta

agresiunea partea vătămată s-a oferit să le dea bani, ceea ce a și făcut

dându-i inculpatului C.G. 20.000 lei vechi.

Acesta a luat banii și I-a

împărțit în jumătate cu inculpatul M.I., după care cei doi inculpați au părăsit

locul faptei.

După comiterea faptei cei

doi au revenit la locuința fostei concubine a părții vătămate căreia i-au

povestit cum l-au agresat pe S.G.

Inculpatul M.I. a luat

spray-ul pe care l-a dăruit cumnatului său fără a-i spune care este proveniența

iar inculpatul C.G. a luat pălăria. Bunurile au fost ulterior predate organelor

de poliție.

S-a mai reținut că în urma

violențelor, partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 4-5

zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri

inculpații au declarat apel susținând netemeinicia, întrucât la

individualizarea pedepselor nu s-a ținut seama de toate circumstanțele reale și

personale ce impuneau pedepse mai blânde.

Totodată, s-au invocat

prevederile Legii nr. 278/2006 de modificare a Codului penal, lege mai

favorabilă în raport de care au cerut schimbarea modalității de executare prin

aplicarea suspendării condiționate a executării pedepselor.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 220 din 5 septembrie 2006, a respins, ca nefondate,

apelurile inculpaților.

Împotriva acestei decizii

pronunțată de instanța de control judiciar inculpații au declarat recurs

reiterând motivele invocate în apel.

Examinând decizia atacată

prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată, recursurile nefondate.

Critica vizează greșita

individualizare a pedepselor.

Se constată că instanța de

fond și de apel, au aplicat corespunzător criteriile de individualizare

judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere atât modul

și mijloacele de săvârșire a faptei (loc public, însoțit de un alt făptuitor)

cât și circumstanțele personale.

În raport de aceste date,

instanțele au apreciat că numai prin aplicarea unei pedepse privative de

libertate se poate realiza scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzute de art.

52 C. pen.

Totodată, Curtea constată că

instanța de fond a dat dovadă de clemență atunci când a redus cuantumul

pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii

circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., nefiind

motive pentru o nouă reducere chiar dacă inculpații au vocație la suspendarea

condiționată a pedepselor potrivit Legii nr. 278/2006 care modifică și

completează C. pen.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curtea de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, recursurile inculpaților, ca nefondate.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații C.G. și M.I. împotriva deciziei penale nr. 220

din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe fiecare recurent

inculpat să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 octombrie 2006.