ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1058/2008

Examinând recursurile de fată constată: Prin sentința penală nr. 59 din 6 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, inculpații O.D.M. și M.R.G. au fost condamnați, la câte 8 ani și 2 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I.V. , inculpații fiind obligați în solidar să plătească acesteia suma de 11.175,59 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale.

Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 2.534 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța și a sumei de 2.700 lei către partea civilă Spitalul Municipal Mangalia. Fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă I.V. și la 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, următoarele: În seara de 20 octombrie 2005, în jurul orelor 19,00 - 20,00, partea vătămată I.V. și colegii săi de serviciu S.l. și A.V. au mers în barul aparținând A.F. E. din localitatea Săcele județul Constanța. Cei trei s-au așezat la o masă și au consumat băuturi alcoolice. La o altă masă se aflau inculpații O.D.M.

și M.R.G. Partea vătămată I.V. a părăsit barul singură îndreptându-se spre casă. La scurt timp au plecat din local și inculpații, care au ajuns-o din urmă pe partea vătămată în apropierea porții fabricii de cașcaval (cășărie ) și au lovit-o cu niște bețe în zona cefei și a capului. Partea vătămata s-a întors și i-a recunoscut pe inculpați, în stradă fiind lumină de la un neon amplasat în curtea fabricii. Inculpații au continuat să o lovească pe partea vătămată în regiunea capului până când aceasta a căzut pierzându-și cunoștința În jurul orelor 23,30, partea vătămată a fost găsită de martorul B.V. căzută cu fața în jos, având în jurul capului o baltă de sânge. Martorul a auzit voci în apropiere și când a luminat cu lanterna i- a văzut pe cei doi inculpați cărora Ie-a cerut ajutorul pentru a transporta partea vătămată, dar aceștia l-au refuzat.

În cele din urmă B.V., cu ajutorul fratelui său, martorul B.G., al martorului P.G. și al martorei l.M., soția părții vătămate, a reușit să-l transporte pe I.V. acasă, folosind o pătură, după care a anunțat salvarea. Partea vătămată a fost dusă la și supusă unei intervenții chirurgicale. Prin certificatul medico-legal nr. 2038/ T din 29 noiembrie 2005, emis de S.M.L. Constanța, s-a concluzionat că leziunile pe care partea vătămată Ie-a prezentat, la 21 octombrie 2005, au fost produse prin lovire cu corp dur, necesitând pentru vindecare 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei, care a rămas și cu un deficit funcțional la nivelul membrului superior stâng. Raportul de constatare medico-legală nr. 137/ LR din 14 aprilie 2006, emis de aceeași instituție medico-legală, a concluzionat că, la data de 21 octombrie 2005, partea vătămată I.V.

a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și prezintă un deficit funcțional (frustă hemipareză sg.) care a necesitat și necesită în continuare tratament recuperator de specialitate. Instanța a mai reținut din raportul de expertiză medico-legală nr. 597/LR/2006 din 15 ianuarie 2007 că, la data de 21 octombrie 2005, partea vătămată a prezentat un traumatism craniu - cerebral operat, leziunile de violență putând fi produse prin lovire cu corpuri dure și au necesitat un an de îngrijiri medicale. Leziunile i-au pus viața în primejdie prin contuzia meningo-cerebrală iar partea vătămată a rămas cu infirmitate prin lipsă de substanță craniană osoasă și hemipareză stg.

Instanța a avut în vedere că susținerea inculpaților că, în momentul în care partea vătămată a fost agresată, se aflau în alt loc este infirmată de martorii G.V. și G.P. S-a reținut că, în drept, fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere, pentru fiecare inculpat, gradul de pericol social concret determinat de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă, inculpații aplicând părții vătămate pe stradă lovituri repetate în zona capului și cauzându-i leziuni grave, care i-au pus viața în primejdie și în urma cărora partea vătămată a rămas cu infirmitate permanentă.

S-a ținut seama și de datele personale ale fiecărui inculpat. Referitor la acțiunea civilă formulată de partea vătămată I.V. s-a constat că aceasta este fondată numai în parte. Astfel, s-a reținut că partea vătămată a dovedit că i s-a cauza un prejudiciu patrimonial de11.175,59 lei reprezentând cheltuieli cu medicamentele, intervențiile chirurgicale, alimentația suplimentară, beneficiul nerealizat prin lipsa de la locul de muncă și cheltuielile de transport. S-a apreciat că daunele morale solicitate sunt întemeiate doar în limita sumei de 10.000 lei. De asemenea, s-a reținut că sunt întemeiate cererile de despăgubiri formulate de cele două spitale care au acordat asistență medicală părții vătămate.

Sentința a fost atacată cu apel de inculpații O.D.M. și M.R.G., care au solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., și de partea civilă N.V. care a solicitat obligarea inculpaților la 70.000 lei daune morale și la 15.000 lei daune materiale. Prin decizia penală nr. 4/ P din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, apelurile au fost respinse ca nefondate. Instanța de apel a reținut că vinovăția inculpaților este demonstrată indubitabil de declarațiile părții vătămate, care i-a văzut pe inculpați când au agresat-o, coroborate cu declarațiile martorului B.V., care i- a găsit pe inculpați în apropierea victimei, iar aceștia au refuzat să-l ajute să o transporte acasă.

Aceste probe se coroborează și cu declarațiile martorilor l. M., B.G., P.G., S.l., A.V., D.F.I., O.D., G.V., G.P., cu procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice și procesul verbal de confruntare și dovedesc faptul că în seara zilei de 20 octombrie 2005, în jurul orei 23,00, inculpații au aplicat părții vătămate I.V. mai multe lovituri cu niște bețe în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie. Instanța de apel a constat că nu este fondat nici apelul declarat de partea civilă întrucât din probele administrate de aceasta rezultă un prejudiciu material de 11.175,59 lei și nu de 15.000 lei. De asemenea, s-a apreciat că prejudiciul moral a fost stabilit legal și temeinic în raport cu natura leziunilor suferite, timpul necesar pentru vindecare și infirmitatea permanentă cu care a rămas partea civilă.

Decizia a fost atacată cu recurs de inculpați, care invocând cazul de casare prevăzut de art. 358 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. , au susținut că au fost greșit condamnați deoarece nu există probe directe care să dovedească faptul că ei sunt autorii faptei, impunându-se achitarea lor conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Examinând cauza în raport cu motivul invocat, dar și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate. Se reține că situația de fapt a fost corect stabilită, astfel cum rezultă din declarațiile părții vătămate, coroborate cu cele ale martorului B.V., l.M., P.G., O.D., S.l., D.C., A.V., F.I.

precum și cu concluziile actelor medico-legale, cu procesul verbal de constatare și cu cele de confruntare. Din ca aste probe rezultă că, în seara de 23 octombrie 2005, în jurul orei 23,00, inculpații au agresat-o pe partea vătămată I.V., pe care au lovit-o concomitent și repetat cu niște bețe în zona capului, cauzându-i leziuni cranio-cerebrale care i-au pus viața în primejdie și în urma cărora partea vătămată a rămas cu o infirmitate permanentă. Partea vătămată a reușit să-i vadă pe agresori și i-a identificat în persoana celor doi inculpați, aspect pe care l-a relatat soției sale l. M. Celelalte probe dovedesc faptul că înainte de agresiune inculpații s-au aflat în același local cu partea vătămată, iar imediat după comiterea faptei au fost găsiți de martorul B.V.

în apropierea locului unde se afla căzută partea vătămată, căreia, cu totul nejustificat au refuzat să- i acorde ajutor, deși aceasta era în stare foarte gravă. Nu în ultimul rând este de reținut că susținerea inculpaților, că după ce au plecat de la bar s-au dus acasă la inculpatul O.D. de unde au luat o sticlă de lapte pe care au dus-o apoi la socrii acestuia, este infirmată de martorii G.V. și G.P. Astfel, martorii, care sunt socrii inculpatului O.D., au declarat că, în seara de 20 octombrie 2005, cea care a adus laptele a fost fiica lor și nu inculpații. Așa fiind, se reține că inculpații nu au reușit să dovedească că în momentul agresiunii asupra părții vătămate ei se aflau în alt loc, iar declarațiile părții vătămate și ale martorului B.V.

îi plasează direct și indubitabil la locul faptei. În consecință motivul de recurs invocat de inculpați nu este fondat. Cum nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.D.M. și M.R.G. împotriva deciziei penale nr. 4/ P din15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauzei cu minori și de familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică la 24 martie 2008.