ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1058/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1058/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Examinând recursurile de fată constată:
Prin sentința penală nr. 59 din 6
februarie 2007 pronunțată de
Tribunalul Constanța, secția
penală, inculpații O.D.M.
și M.R.G.
au
fost condamnați, la câte 8 ani și 2 luni
închisoare
și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)
C.
pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20
raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis fiecărui
inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a admis în parte acțiunea civilă
formulată de partea civilă I.V.
,
inculpații fiind obligați în solidar să plătească acesteia suma de
11.175,59 lei daune materiale și 10.000
lei daune morale.
Inculpații au fost obligați în solidar la
plata sumei de 2.534 lei către
partea
civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța și a sumei
de 2.700 lei către partea civilă Spitalul Municipal Mangalia.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata
sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă I.V. și
la 550 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, următoarele:
În seara de 20 octombrie 2005, în jurul orelor 19,00 - 20,00,
partea vătămată I.V. și colegii săi de serviciu
S.l. și A.V. au mers în barul aparținând A.F. E. din localitatea
Săcele
județul Constanța.
Cei trei s-au așezat la o masă și au consumat băuturi alcoolice. La o
altă masă se aflau inculpații O.D.M. și M.R.G.
Partea vătămată I.V. a părăsit barul
singură îndreptându-se
spre casă.
La scurt timp au plecat din local și inculpații,
care au ajuns-o din
urmă pe partea vătămată în apropierea
porții fabricii de cașcaval
(cășărie ) și
au lovit-o cu niște bețe în zona cefei și a capului. Partea
vătămata s-a întors și i-a recunoscut pe
inculpați, în stradă fiind lumină
de la un neon amplasat în curtea
fabricii.
Inculpații au continuat să o lovească pe partea vătămată în regiunea
capului până când aceasta a căzut pierzându-și cunoștința
În jurul orelor 23,30, partea vătămată a fost găsită de martorul
B.V. căzută cu fața în jos, având în jurul
capului o baltă de
sânge. Martorul a auzit voci în apropiere și când a
luminat cu lanterna i-
a văzut pe cei doi
inculpați cărora Ie-a cerut ajutorul pentru a transporta
partea
vătămată, dar aceștia l-au refuzat.
În cele din urmă B.V., cu ajutorul fratelui
său, martorul
B.G., al martorului P.G. și al martorei
l.M., soția părții vătămate, a reușit să-l transporte pe I.V. acasă, folosind o
pătură, după care a anunțat salvarea.
Partea vătămată a fost dusă la și supusă unei intervenții chirurgicale.
Prin certificatul medico-legal nr. 2038/ T din 29 noiembrie 2005, emis
de S.M.L. Constanța, s-a concluzionat că leziunile pe care partea vătămată Ie-a
prezentat, la 21 octombrie 2005, au fost
produse
prin lovire cu corp dur, necesitând pentru vindecare 50 - 55 de
zile de
îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei, care a rămas și cu un
deficit funcțional la nivelul membrului superior stâng.
Raportul de constatare medico-legală nr.
137/ LR din 14 aprilie 2006,
emis
de aceeași instituție medico-legală, a concluzionat că, la data de 21
octombrie 2005, partea vătămată I.V. a prezentat leziuni traumatice
care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și prezintă un
deficit funcțional (frustă hemipareză sg.) care a
necesitat și necesită în
continuare tratament recuperator de
specialitate.
Instanța a mai reținut din raportul de
expertiză medico-legală
nr. 597/LR/2006 din 15 ianuarie
2007 că, la data de 21 octombrie 2005,
partea
vătămată a prezentat un traumatism craniu - cerebral operat,
leziunile de violență putând fi produse prin
lovire cu corpuri dure și au
necesitat
un an de îngrijiri medicale. Leziunile i-au pus viața în primejdie
prin
contuzia meningo-cerebrală iar partea vătămată a rămas cu infirmitate prin
lipsă de substanță craniană osoasă și hemipareză stg.
Instanța a avut în vedere că susținerea inculpaților că, în momentul în
care partea vătămată a fost agresată, se aflau în alt loc este infirmată de
martorii G.V. și G.P.
S-a reținut că, în drept, fapta
inculpaților întrunește elementele
constitutive ale
infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la
art. 174 și 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei s-a avut în
vedere, pentru fiecare inculpat, gradul de pericol social concret determinat de
împrejurările și modalitatea în care a fost comisă, inculpații aplicând părții
vătămate pe
stradă lovituri repetate în zona capului și
cauzându-i leziuni grave, care i-au pus viața în primejdie și în urma cărora
partea vătămată a rămas cu infirmitate permanentă. S-a ținut seama și de datele
personale ale fiecărui inculpat.
Referitor la acțiunea civilă formulată de partea vătămată I.V. s-a
constat că aceasta este fondată numai în parte.
Astfel, s-a reținut că partea vătămată a
dovedit că i s-a cauza un prejudiciu patrimonial de11.175,59 lei reprezentând
cheltuieli cu
medicamentele,
intervențiile chirurgicale, alimentația suplimentară,
beneficiul nerealizat prin lipsa de la locul de
muncă și cheltuielile de
transport.
S-a apreciat că daunele morale solicitate
sunt întemeiate doar în
limita sumei de 10.000 lei.
De asemenea, s-a reținut că sunt întemeiate cererile de
despăgubiri formulate de cele două spitale care au
acordat asistență
medicală părții vătămate.
Sentința a fost atacată cu apel de
inculpații O.D.M.
și M.R.G., care au solicitat achitarea
conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.
pen., și de
partea civilă N.V. care a
solicitat obligarea inculpaților la 70.000 lei
daune morale și la 15.000
lei daune materiale.
Prin decizia penală nr. 4/ P din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea
de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,
apelurile au fost respinse ca nefondate.
Instanța de apel a reținut că vinovăția
inculpaților este demonstrată
indubitabil de declarațiile
părții vătămate, care i-a văzut pe inculpați când
au agresat-o, coroborate cu declarațiile martorului B.V., care i-
a
găsit pe inculpați în apropierea victimei, iar aceștia au refuzat să-l ajute să
o transporte acasă.
Aceste probe se coroborează și cu declarațiile martorilor l.
M., B.G., P.G., S.l., A.V.,
D.F.I., O.D.,
G.V., G.P., cu procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele
fotografice și procesul verbal de confruntare și dovedesc faptul că în seara
zilei de 20
octombrie 2005, în jurul orei
23,00, inculpații au aplicat părții vătămate
I.V. mai multe lovituri cu niște bețe în zona capului, cauzându-i
leziuni
care i-au pus viața în primejdie.
Instanța de apel a constat că nu este fondat nici apelul declarat de
partea civilă întrucât din probele administrate de
aceasta rezultă un
prejudiciu material de 11.175,59 lei și nu de 15.000
lei.
De asemenea, s-a apreciat că prejudiciul
moral a fost stabilit legal și temeinic în raport cu natura leziunilor
suferite, timpul necesar pentru
vindecare și infirmitatea
permanentă cu care a rămas partea civilă.
Decizia a fost atacată cu recurs de
inculpați, care invocând cazul de casare prevăzut de art. 358
9
alin.
(1) pct. 18 C. proc. pen.
, au susținut că au fost greșit
condamnați deoarece nu există probe directe care să dovedească faptul că ei
sunt autorii faptei,
impunându-se achitarea
lor conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10
lit. c) C.
proc. pen.
Examinând cauza în raport cu motivul
invocat, dar și din oficiu
conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Se reține că situația de fapt a fost corect stabilită, astfel cum
rezultă din declarațiile părții vătămate,
coroborate cu cele ale martorului
B.V.,
l.M., P.G., O.D., S.l.,
D.C., A.V., F.I. precum și cu concluziile
actelor medico-legale, cu procesul verbal de
constatare și cu cele de
confruntare.
Din ca aste probe rezultă că, în seara de 23 octombrie 2005, în jurul
orei 23,00, inculpații au agresat-o pe partea vătămată I.V.,
pe care au lovit-o concomitent și repetat cu
niște bețe în zona capului,
cauzându-i
leziuni cranio-cerebrale care i-au pus viața în primejdie și în
urma cărora
partea vătămată a rămas cu o infirmitate permanentă.
Partea vătămată a reușit să-i vadă pe
agresori și i-a identificat în
persoana
celor doi inculpați, aspect pe care l-a relatat soției sale l.
M.
Celelalte probe dovedesc faptul că înainte de agresiune inculpații
s-au aflat în același local cu partea vătămată,
iar imediat după comiterea
faptei au fost găsiți de martorul B.V. în
apropierea locului unde
se afla căzută
partea vătămată, căreia, cu totul nejustificat au refuzat să-
i acorde
ajutor, deși aceasta era în stare foarte gravă.
Nu în ultimul rând este de reținut că susținerea inculpaților, că
după ce au plecat de la bar s-au dus acasă la
inculpatul O.D.
de unde au luat o sticlă de lapte pe care au dus-o apoi
la socrii acestuia,
este infirmată de martorii
G.V. și G.P. Astfel, martorii,
care
sunt socrii inculpatului O.D., au declarat că, în seara de 20
octombrie 2005, cea care a adus laptele a fost
fiica lor și nu inculpații.
Așa fiind, se reține că inculpații nu au
reușit să dovedească că în
momentul
agresiunii asupra părții vătămate ei se aflau în alt loc, iar declarațiile
părții vătămate și ale martorului B.V. îi plasează
direct
și indubitabil la locul faptei.
În consecință motivul de recurs invocat
de inculpați nu este fondat.
Cum nu există nici motive de casare care
să poată fi luate în
considerare din oficiu, Curtea va
respinge recursurile, ca nefondate,
conform
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent va fi
obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I
D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații O.D.M.
și M.R.G. împotriva
deciziei penale nr. 4/ P din15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția
penală și pentru cauzei cu minori și de familie.
Obligă recurenții inculpați la plata
sumei de câte 300 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru
apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la 24 martie 2008.