ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 484/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 342/2005,

Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul pârâtului Primarul

General al municipiului București împotriva sentinței civile nr. 867/2004 în

contradictoriu cu contestatoarea F.E., menținând astfel soluția de obligare a

pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul

teren, în suprafață de indiviză de 300 mp, situat în București.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de Apel a reținut corectitudinea sentinței determinat de faptul că

terenul în litigiu a fost expropriat în anul 1973 de la antecesorii

reclamantei, fără plata vreunei despăgubiri. Fiind operante prevederile art. 3

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, precum și art. 22.1 din Normele

Metodologice de aplicare a acestei legi, s-a concluzionat că sentința

contestată este fundamentată și, în drept nu numai în fapt.

Împotriva deciziei Curții de Apel, în

termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul

Primarul General al municipiului București, criticând-o pentru următoarele

considerente:

Contestatoarea nu a făcut dovada

dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, în fața comisiei de

retrocedare din cadrul Primăriei. Această dovadă trebuia făcută în termenul

prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, termen ce nu a fost respectat, iar

instanța, potrivit art. 24 alin. (8) din aceeași lege, poate cenzura temeinicia

deciziei Primarului numai prin prisma actelor depuse până la data emiterii ei.

Pe cale de consecință, decizia fiind

emisă în baza actelor depuse de petentă, acte din care nu rezultă faptul că

este proprietara terenului, în mod corect a fost soluționată prin respingerea notificării,

iar instanța de judecată trebuia să mențină actul autorității administrative ce

nu poate fi cenzurat decât prin prisma dovezilor avute la data emiterii lui și

nu în baza unor dovezi ulterioare.

Examinând recursul pârâtei prin

prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat iar decizia

Curții de Apel este legală și temeinică.

Astfel, din critica formulată se

constată că pârâtul în realitate nu contestă dovedirea calității de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii a reclamantei-intimate deoarece, actul de

moștenitor al fostului proprietar și decretul de expropriere sunt relevante în

acest sens.

Ceea ce se contestă este faptul

dovedirii acestui drept ulterior emiterii dispoziției primarului.

Atât instanța de fond cât și cea de

apel în mod corect au procedat însă la admiterea contestației atât în temeiul

actelor depuse în fața Primăriei municipiului București, cât și a actelor

completatoare depuse în instanță. Aceasta deoarece, în situația existenței unor

dovezi ce ar fi putut fi considerate insuficiente pentru dovedirea dreptului

petentului, Primăria sau unitatea deținătoare, are obligația de a comunica

solicitantului, necesitatea depunerii actelor necesare completării

documentației, conform art. 23 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001.

A accepta opinia recurentei ar avea

drept efect imposibilitatea cenzurării de către instanțe a deciziei

(dispoziției) Primarului în situația respingerii acesteia pentru nedepunerea

sau depunerea cu depășirea termenului prevăzut de art. 24 din Legea nr. 10/2001,

a actelor doveditoare a dreptului de proprietar asupra bunului pretins. Acest

fapt ar însemna îngrădirea indirectă a liberului acces la justiție.

Lăsând părților posibilitatea de

a-și completa dovada dreptului pretins, instanța de apel a respectat nu doar

scopul Legii nr. 10/2001 ci și principiile generale de drept care guvernează

modul de administrare al dovezilor.

Pentru aceste considerente se va

reține drept nefondate criticile pârâtei, motiv pentru care recursul va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul general al municipiului București împotriva

deciziei nr. 342-A din 3 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.