ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 484/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 342/2005, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul pârâtului Primarul General al municipiului București împotriva sentinței civile nr. 867/2004 în contradictoriu cu contestatoarea F.E., menținând astfel soluția de obligare a pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren, în suprafață de indiviză de 300 mp, situat în București. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut corectitudinea sentinței determinat de faptul că terenul în litigiu a fost expropriat în anul 1973 de la antecesorii reclamantei, fără plata vreunei despăgubiri.

Fiind operante prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, precum și art. 22.1 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, s-a concluzionat că sentința contestată este fundamentată și, în drept nu numai în fapt. Împotriva deciziei Curții de Apel, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul Primarul General al municipiului București, criticând-o pentru următoarele considerente: Contestatoarea nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, în fața comisiei de retrocedare din cadrul Primăriei. Această dovadă trebuia făcută în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, termen ce nu a fost respectat, iar instanța, potrivit art. 24 alin. (8) din aceeași lege, poate cenzura temeinicia deciziei Primarului numai prin prisma actelor depuse până la data emiterii ei.

Pe cale de consecință, decizia fiind emisă în baza actelor depuse de petentă, acte din care nu rezultă faptul că este proprietara terenului, în mod corect a fost soluționată prin respingerea notificării, iar instanța de judecată trebuia să mențină actul autorității administrative ce nu poate fi cenzurat decât prin prisma dovezilor avute la data emiterii lui și nu în baza unor dovezi ulterioare. Examinând recursul pârâtei prin prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat iar decizia Curții de Apel este legală și temeinică. Astfel, din critica formulată se constată că pârâtul în realitate nu contestă dovedirea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii a reclamantei-intimate deoarece, actul de moștenitor al fostului proprietar și decretul de expropriere sunt relevante în acest sens.

Ceea ce se contestă este faptul dovedirii acestui drept ulterior emiterii dispoziției primarului. Atât instanța de fond cât și cea de apel în mod corect au procedat însă la admiterea contestației atât în temeiul actelor depuse în fața Primăriei municipiului București, cât și a actelor completatoare depuse în instanță. Aceasta deoarece, în situația existenței unor dovezi ce ar fi putut fi considerate insuficiente pentru dovedirea dreptului petentului, Primăria sau unitatea deținătoare, are obligația de a comunica solicitantului, necesitatea depunerii actelor necesare completării documentației, conform art. 23 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

A accepta opinia recurentei ar avea drept efect imposibilitatea cenzurării de către instanțe a deciziei (dispoziției) Primarului în situația respingerii acesteia pentru nedepunerea sau depunerea cu depășirea termenului prevăzut de art. 24 din Legea nr. 10/2001, a actelor doveditoare a dreptului de proprietar asupra bunului pretins. Acest fapt ar însemna îngrădirea indirectă a liberului acces la justiție. Lăsând părților posibilitatea de a-și completa dovada dreptului pretins, instanța de apel a respectat nu doar scopul Legii nr. 10/2001 ci și principiile generale de drept care guvernează modul de administrare al dovezilor. Pentru aceste considerente se va reține drept nefondate criticile pârâtei, motiv pentru care recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul general al municipiului București împotriva deciziei nr. 342-A din 3 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.