ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1617/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra

cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 9

iunie 2003, A.N.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu primarul municipiului

Rădăuți, anularea dispoziției nr. 189 din 22 aprilie 2003 emisă de primar.

În motivarea contestației s-a arătat că imobilul pentru care

s-au solicitat măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent a aparținut

cooperativei meșteșugărești M.I. din cadrul sistemului cooperației

meșteșugărești și a fost preluat abuziv, fără plată, prin HCM nr. 1594/1959.

Acest act normativ nu a fost publicat, având mențiunea

„Secret”, fiind comunicat doar părților interesate pentru punerea lui în

aplicare, sens în care este îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 lit. e)

din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 936 din 3 decembrie 2003 Tribunalul

Suceava, secția civilă, a respins contestația ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

îndeplinirea condițiilor privind continuitatea au reînființarea persoanei juridice

deposedate, prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, sunt legate de

cooperativa meșteșugărească M.I. Cum în cauză nu s-a făcut dovada

supraviețuirii sau reînființării acestei cooperative, contestatoarea, care nu a

fost nici un moment proprietara bunurilor a căror restituire o cere, se

erijează în apărătorul unei organizații cooperatiste inexistente.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a

fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1701 din 8 iunie 2004 a Curții

de Apel Suceava, secția civilă.

În considerentele deciziei sale, instanța de apel a reținut

că apelanta nu a făcut dovada supraviețuirii sau a reînființării cooperativei

meșteșugărești M.I. pentru a putea fi reținută calitatea sa de a cere

restituirea imobilului în condițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Din

actele prezentate de apelantă a rezultat desființarea cooperativei sus arătate

prin transformare în întreprindere a industriei locale, iar la data litigiului

imobilul este stăpânit de către o altă cooperativă meșteșugărească C. Rădăuți,

unitate cu personalitate juridică.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către

reclamantă critica, întemeiată în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., vizând următoarele aspecte:

Instanțele au făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3

lit. c) din Legea nr. 10/2001 întrucât din acest text rezultă că legiuitorul a

avut în vedere două categorii de persoane juridice și anume, pe de o parte,

persoanele juridice care și-au continuat activitatea, ca persoană juridică,

până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 iar pe de altă parte,

persoanele juridice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească se constată

că sunt una și aceeași persoană juridică cu cea desființată sau întreruptă.

Numai pentru cea de-a doua categorie de persoane juridice este necesară

pronunțarea unei hotărâri judecătorești.

Prin folosirea sintagmelor „interzisă și întreruptă” legiuitorul

a avut în vedere tocmai dovedirea acestor împrejurări, fapt care nu poate

rezulta decât dintr-un act de autoritate. Ori un asemenea act nu a fost

niciodată adoptat cu privire la activitatea A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M.. În lipsa

unor asemenea dovezi, o hotărâre judecătorească cu privire la stabilirea

succesivității persoanei ar fi caducă.

Potrivit prevederilor statutului A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M.,

A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. este una și aceeași persoană juridică cu U.C.C.M.R.

înființată în anul 1951.

Potrivit Statutului Model al C.P.M. adoptat în anul 1955,

patrimoniul cooperativelor nu putea fi înstrăinat fără plată, or prin HCM nr.

1594/1959 tocmai asta s-a petrecut.

Potrivit Instrucțiunilor de aplicare a HCM nr. 1594/1959

statul a preluat întregul patrimoniu al cooperativelor transformate în

întreprinderi ale sfaturilor populare, deci și partea divizibilă a proprietății

cooperativelor, reprezentată de părțile sociale aduse de cooperatori, în natură

sau în numerar, la intrarea în cooperativă, ca aport la capitalul social.

Această parte a patrimoniului cooperativelor nu a fost

restituită membrilor cooperatori, așa cum era firesc.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând decizia instanței de apel, prin prisma motivelor

de recurs și în raport de probele administrate înaintea ambelor instanțe de

fond, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele

considerente:

Prin notificarea adresată primăriei Rădăuți,

A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii

prin echivalent, cuvenite pentru imobilul cooperativa M.I. cu o secție dentară,

situat în Rădăuți.

Conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma în

vigoare la data formulării notificării, notificarea va cuprinde denumirea și

adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei

îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și

valoarea estimată a acestuia.

Cerința privitoare la identificarea imobilului nu a fost

respectată.

În speță, se impunea cu atât mai mult identificarea, cu cât

intimata a învederat prin întâmpinarea depusă în primă instanță că în

municipiul Rădăuți sunt șapte cooperative meșteșugărești care aparțin de

U.C.E.C.O.M. București și care ar putea deține deja spațiul revendicat.

Pe de altă parte, în mod corect instanțele au apreciat că

reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită în condițiile art. 3 lit.

c) din Legea nr. 10/2001.

Astfel, cooperativa meșteșugărească M.I. a fost, practic,

desființată prin HCM nr. 1594/1959 care a constituit baza legală a

transformării unor cooperative meșteșugărești în unități productive de stat. De

vreme ce activitatea cooperativei a fost întreruptă, era necesar ca prin

hotărâre judecătorească să se constate că persoana juridică ce solicită

aplicarea prevederilor legii speciale este aceeași persoană cu cea desființată

sau interzisă.

Nu se poate susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

tezei I a art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Faptul că, potrivit art. 1 din

Statutul A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M., aceasta este succesoarea de drept a U.C.C.M.R.,

nu înseamnă că este și titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în

litigiu, câtă vreme, în condițiile art. 8 lit. b) și c) din același Statut, ea

reprezintă interesele organizațiilor cooperației meșteșugărești față de

organele legislative, executive și judecătorești și poate sta în justiție

pentru apărarea intereselor organizațiilor cooperației meșteșugărești.

Așadar, asociația are numai un drept de reprezentare a organizațiilor

cooperației meșteșugărești, ea nefiind proprietara bunurilor care aparțin

fiecărei organizații, aspect care rezultă și din prevederile art. 53 din

Statut. Drept urmare, câtă vreme reclamanta și fiecare organizație cooperatistă

pe care o reprezintă au patrimonii distincte, continuitatea

A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. nu presupune și continuitatea unei organizații

cooperatiste, motiv pentru care trebuia să se facă dovada că în privința

organizației cooperatiste M.I. au fost respectate cerințele art. 3 lit. c) teza

a II-a din Legea nr. 10/2001.

Față de cele ce preced, Curtea a considerat că instanța de

apel a făcut o aplicare și interpretare corectă a prevederilor Legii nr.

10/2001, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Ca atare, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării

hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta

A.N.C.M. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 8 iunie 2004 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.