ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4745/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20

februarie 2003, la Tribunalul Vrancea, reclamantele L.O. și B.L.C. au chemat în

judecată Primăria comunei Cârligele, județul Vrancea, Statul Român prin

Ministerul Finanțelor și A.P.A.P.S. solicitând ca, în temeiul Legii nr.

10/2001, pârâtele să fie obligate să despăgubească reclamantele cu o sumă

corespunzătoare contravalorii unui imobil situat în comuna Cârligele, compus

dintr-un teren de 8 ari și o moară țărănească.

În cuprinsul acțiunii s-a arătat că

imobilul a fost proprietatea autorului reclamantelor, de la care a fost preluat

în mod abuziv în anul 1968. Reclamantele au mai arătat în acțiune că Primăria

comunei Cârligele și A.P.A.P.S. nu au răspuns notificărilor ce le-au fost

comunicate, conform Legii nr. 10/2001.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin sentința nr. 256 din 13 iunie

2005 a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, a constatat că reclamantele, în calitate de

moștenitoare ale lui L.G., au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent

constând în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital

în valoare totală de 525.105.000 lei (413.505.000 lei pentru construcția moară

și 111.600.000.lei pentru 800 mp teren aferent). Prin aceeași sentință,

tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea împotriva pârâtelor Primăria

comunei Cârligele și A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.), precum și împotriva

Prefecturii județului Vrancea.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 801/A din 19 octombrie 2005, a admis apelul declarat

de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Vrancea și a

schimbat în parte sentința civilă nr. 256/2005 a Tribunalului Vrancea în sensul

că a respins acțiunea împotriva Statului Român pentru lipsă de calitate

procesuală pasivă.

Prin aceeași decizie, curtea de apel

a constatat că reclamantele urmează să primească măsurile reparatorii prin

echivalent pentru imobilul în cauză de la A.V.A.S. și a menținut dispozițiile

sentinței în ceea ce privește pe pârâtele Prefectura Vrancea și Primăria

Cârligele.

Pentru a hotărî astfel, curtea de

apel a motivat, în esență, că, nefiind posibilă restituirea în natură a

imobilului preluat în mod abuziv de la autorii reclamantelor, măsurile

reparatorii prin echivalent vor fi acordate potrivit procedurii reglementate

prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției și unele măsuri adiacente.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat

recurs A.V.A.S. susținând că instanța a depășit atribuțiile puterii

judecătorești și că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii

deoarece, pe de o parte, nu a fost parcursă procedura administrativă prealabilă

reglementată prin Legea nr. 10/2001, iar, pe de altă parte, în urma adoptării

Legii nr. 247/2005, competența soluționării cererii reclamantelor revine

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr.10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

Considerându-se îndreptățite la

măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, reclamantele au notificat

Primăria comunei Cârligele și A.P.A.P.S. la 3 octombrie 2001 și la 7 februarie

februarie 2003 reclamantele s-au adresat instanței de judecată.

Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001, așa cum era în vigoare la data sesizării instanței, notificarea

înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice

sau juridice, a respectării termenului prevăzut pentru înregistrarea

notificării, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.

Ținând seamă de dispozițiile art. 21

din Legea nr. 10/2001, nu poate fi acceptată susținerea recurentei că

reclamantele nu ar fi parcurs procedura administrativă prealabilă și nici că

instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești trecând la soluționarea

pricinii.

Prin recurs s-a mai susținut că, în

urma adoptării Legii nr. 247/2005, A.V.A.S. nu mai are competență decât să

propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea

cuvenitelor despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Nici această susținere nu poate conduce la modificarea sau casarea hotărârii

atacate deoarece instanța de apel a hotărât că reclamantele sunt îndreptățite să

primească măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit procedurii reglementate

prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și că propunerea urmează să fie

înaintată, împreună cu întreaga documentație, Secretariatului Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor. Așadar, instanța de apel a procedat așa cum

s-a susținut prin recursul declarat.

Nefiind, întemeiat, recursul

declarat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 801/A din 19 octombrie 2005

a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 iunie 2007.