ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1364/2007

Deliberând asupra recursului în

anulare de față;

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului constată următoarele:

La data de 23 mai 2001 reclamanții T.N.

și T.A., cetățeni turci, au formulat plângere împotriva procesului-verbal de

contravenție seria E nr. 0028378 încheiat la data de 12 mai 2001 de către U.M.

nr. 0297 Constanța și, în contradictoriu cu Inspectoratul Județean al Gărzii de

Coastă Constanța, au solicitat anularea actului, cu consecința restituirii

navei „Topcuogulliari II” sub pavilion Turcia.

În motivarea plângerii reclamanții

au invocat nelegalitatea procesului-verbal de contravenție ca urmare a

nerespectării de către agentul constatator a condițiilor de formă prevăzute de

lege pentru încheierea sa valabilă, susținându-se că organul constatator a

aplicat doar sancțiunea complementară a confiscării navei, fără a aplica și

vreuna din sancțiunile stabilite de Legea nr. 32/1968 și că o asemenea

sancțiune a fost stabilită printr-un proces anterior, încheiat la data

contravenției, 20 aprilie 2001 când echipajul navei a fost sancționat

contravențional, încălcându-se dispozițiile art. 22 alin. (1), teza I-a din

Legea nr. 32/1968.

S-a invocat deasemenea încălcarea

art. 17 alin. (1) din aceeași lege motivat de faptul că organul constatator nu

a arătat în procesul-verbal atacat care este fapta contravențională comisă,

consemnând doar încadrarea ei juridică și textul de lege, respectiv art. 13

alin. (3) din Decretul nr. 142/1968.

S-a mai susținut și încălcarea art.

22 alin. (2) din Legea nr. 32/1968 deoarece activitatea de pescuit în zona

contiguă a României a fost efectuată de SC T.I. SRL căreia îi fusese închiriată

nava, iar confiscarea a fost aplicată fără ca agentul constatator să indice în

procesul-verbal cine este proprietarul bunului supus confiscării.

Activitatea de pescuit a fost

efectuată de SC T.I. SRL, societate căreia i-a fost închiriată nava potrivit

contractului de închiriere autentificat sub nr. 00960 din 17 ianuarie 2001,

fiind încălcate dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/1968,

care prevăd că sunt supuse confiscării „lucrurile care au servit la săvârșirea

contravenției, dacă sunt ale contravenientului”. Întrucât societății i-a fost

doar închiriată nava, săvârșirea contravenției nu poate avea drept consecință

confiscarea ei.

Prin întâmpinare, pârâtul

Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Constanța a solicitat

respingerea plângerii ca nefondată deoarece nava a fost depistată la data de 20

aprilie 2001 în zona contiguă a României și în urma controlului s-a găsit la

bordul acesteia, în magazia frigorifică, cantitatea de 831 kg calcan proaspăt

și plase de pescuit umede. Membrii echipajului au fost sancționați cu amendă

contravențională de câte 2 milioane lei, iar cantitatea de pește și plasele au

fost confiscate. S-a mai afirmat că și anterior acestei date nava a fost depistată

pescuind în zona contiguă a României, astfel că măsura confiscării navei este

pe deplin justificată.

Investită cu soluționarea cauzei,

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 9899 din 29 iunie 2001, a admis

plângerea formulată de reclamanții T.N. și T.A., a anulat procesul verbal de

contravenție și a dispus restituirea pescadorului „Topcuogulliari II” sub

pavilion Turcia, către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria

a reținut și motivat că potrivit art. 13 alin. (1) din Decretul nr. 142/1986,

organele române competente pot dispune ca măsură complementară confiscarea

navei, instalațiilor, uneltelor de pescuit, aparaturii și altor obiecte de la

contravenient, precum și a bunurilor dobândite în mod ilegal.

Textul stabilește în mod expres caracterul

de sancțiune complementară a măsurii confiscării navei, astfel că aplicarea

acesteia se putea face doar odată cu stabilirea sancțiunii principale, în speță

amenda contravențională, aplicată comandantului navei.

Din analiza actelor dosarului prima

instanță a observat că sancțiunea principală a amenzii s-a aplicat la data

constatării faptei, 20 aprilie 2001, când s-a dispus și confiscarea cantității

de pește găsită la bord și a plaselor de pescuit, iar măsura confiscării navei

a fost luată la 12 mai 2001, prin procesul-verbal de contravenție a cărui

nulitate se invocă prin plângerea de față, agentul constatator încălcând astfel

dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 32/1968, incidente în cauză

potrivit art. 15 din Decretul nr. 142/1986, conform cărora dispozițiile acestui

decret se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968, cu excepția art. 25, art.

26 și art. 27 din această lege.

Reținând că aplicarea sancțiunii

complimentare a confiscării navei, printr-un act de sancțiune distinct,

încheiat ulterior constatării faptei și aplicării sancțiunii contravenționale

principale, atrage anulabilitatea procesului verbal de contravenție, prima

instanță a dispus în consecință anularea actului și restituirea pescadorului.

Soluția judecătoriei a fost confirmată

de Tribunalul Constanța, secția civilă, care, prin decizia nr. 1750 din 8

octombrie 2001, a respins ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Constanța și de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de

Frontieră Constanța.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză, la data de 8 octombrie 2002, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a

declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, care a susținut că hotărârile s-au dat cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită ca cauzei pe

fond, fiind, totodată și vădit netemeinice.

În motivarea recursului în anulare

s-a susținut, în esență, că instanțele au dat o interpretare greșită

dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 32/1968, deoarece acest articol se referă

la aplicarea sancțiunii principale și a celei complementare de către același

agent constatator și nu prin același înscris, iar aplicarea sancțiunii

contravenționale privind confiscarea navei nu putea fi aplicată de organul

constatator odată cu constatarea faptei deoarece era necesară efectuarea de

verificări cu privire la identitatea persoanelor cărora la aparținea nava și la

alte activități ilegale ale acestora.

Recursul în anulare este fondat, în

sensul considerentelor care succed:

Potrivit art. 13 alin. (1) din

Decretul nr. 142/1986, privind instituirea zonei economice exclusive a României

în Marea Neagră „următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții,

încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, constituie

contravenții și se sancționează cu amendă aplicabilă la locul constatării”, iar

la pct. C sunt prevăzute ca fiind astfel de fapte „desfășurarea de activități

în zona economică exclusivă a României fără consimțământul organelor competente

române”.

La pct. f alin. (3) al aceluiași

articol se prevede că în situații deosebit de grave, organele competente pot

dispune ca măsuri complimentare confiscarea navei, instalațiilor, uneltelor de

pescuit, aparaturii și altor obiecte de la contravenient, precum și a bunurilor

dobândite în mod ilegal.

Prin art. 15 din Decretul nr.

142/1986 se dispune că prevederile acestui act normativ se completează cu

prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea

contravențiilor, cu excepția art. 25, art. 26 și art. 27 din această lege care

nu se aplică în cazul contravențiilor prevăzute de acest decret.

La data de 20 aprilie 2001 nava

„Topcuogullari II”, sub pavilion turcesc, a fost depistată de Garda de Coastă

Constanța pescuind în zona contiguă a României fără a poseda autorizație

eliberată în acest sens de către autoritățile române și a fost reținută, fiind

condusă în port.

Cu această ocazie s-a întocmit

procesul-verbal de predare-primire nr. 450042 din 21 aprilie 2001 prin care s-a

confiscat cantitatea de pește găsită la bordul navei. Ulterior, prin

procesele-verbale nr. 450043 din 21 aprilie 2001 și nr. 450045 din 23 aprilie

2001 s-a dispus predarea-primirea plaselor de pescuit și a chitanțelor de

constatare a contravențiilor, aceste măsuri fiind aplicabile în temeiul art. 13

lit. a) din Decretul nr. 142/1986.

La data de 12 mai 2001 același agent

constatator, Inspectoratul Județean al Gărzii de Coastă Constanța, a încheiat

procesul verbal de contravenție seria E nr. 0028378 prin care s-a aplicat

măsura confiscării pescadorului „Topcuogulliari II” în temeiul art. 13 lit. a)

alin. (3) din Decretul nr. 142/1986.

Sancțiunea contravențională privind

confiscarea navei nu putea fi aplicată de către organul constatator odată cu

constatarea faptei deoarece aceasta fiind o măsură foarte gravă erau necesare

efectuarea de verificări cu privire la identitatea persoanelor cărora le

aparținea nava și dacă aceeași navă ar fi săvârșit și alte activități ilegale.

Din aceste verificări, care au necesitat timp, a rezultat că nava

„Topcuogulliari II” a mai fost depistată și în alte împrejurări pescuind ilegal

în zona contiguă a României.

Aprecierea instanțelor făcută în

cauză în sensul că sancțiunea confiscării navei este o măsură complementară și

trebuie aplicată odată cu sancțiunea principală a amenzii întrucât, în caz

contrar, s-ar încălca dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 32/1968, nu

poate fi primită, deoarece potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 32/1968

sancțiunea contravențională se poate aplica în termen de 3 luni de la

constatarea faptei.

Împrejurarea că fapta respectivă a

fost constatată prin două înscrisuri, cel prin care s-a aplicat sancțiunea

amenzii din 21 aprilie 2001, socotită a fi sancțiunea principală și cel de al

doilea proces-verbal prin care s-a aplicat sancțiunea confiscării, considerată

complementară, nu contravine prevederile art. 22 din Legea nr. 32/1968,

deoarece articolul se referă la aplicarea sancțiunii principale și complimentare

de către același agent constatator și nu prin același înscris.

Situația în care procesul-verbal

inițial este completat printr-un alt proces-verbal, ulterior, care cuprinde

toate mențiunile necesare nu se regăsește printre cazurile care atrag nulitatea

proceselor-verbale de contravenție expres prevăzute de art. 17 alin. (3) din

Legea nr. 32/1968.

Față de cele ce preced, se va admite

recursul în anulare și se vor casa hotărârile date în cauză deoarece în mod

greșit s-a apreciat că cele două sancțiuni, principală și complementară,

trebuiau constatate concomitent și prin același înscris. Întrucât au primit,

greșit, prima apărare a reclamanților și anulând procesul-verbal în temeiul

acesteia, instanțele nu au analizat și cea de a doua susținere a petenților

cuprinsă la pct. B al plângerii referitoare la încălcarea de către organul

constatator a prevederilor art. 8, alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/1968 în

sensul că măsura confiscării nu se putea lua întrucât nava nu era a

contravenientului, urmare a casării hotărârilor, se va trimite cauza la aceeași

judecătorie pentru a fi soluționată și această apărare care nu a format, până

în prezent, obiect de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de

Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

deciziei nr. 1750 din 8 octombrie 2001 a Tribunalului Constanța, secția civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința civilă nr. 9899 din 29 iunie 2001 a Judecătoriei Constanța și trimite

cauza pentru rejudecare la aceeași judecătorie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie

2007.