ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4234/2003

Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Tulcea, prin sentința penală nr. 2125 din 4 octombrie 2001, a condamnat pe inculpatul K.P. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 70 din O.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 74 lit. a) C. pen. În baza art. 81 alin. (2) din același Cod, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de pescuit industrial fără autorizație, prevăzută de art. 61 lit. e), raportat la art. 62, cu referire la art. 3 lit. g) din Legea nr. 192/2001.

Totodată, a dispus încetarea măsurii indisponibilizării navei de pescuit, aparținând societății B. LTD. S-a reținut că, inculpatul, în calitate de căpitan al navei, a dispus trecerea navei și a echipajului acesteia în mod ilegal a frontierei de stat a României și a pescuit cu unelte de pescuit industrial în marea teritorială și zona exclusivă a României, fără a avea autorizație eliberată de autoritățile române, care administrează fondul piscicol. Tribunalul Tulcea, prin decizia penală nr. 317 din 20 noiembrie 2001, a admis recursul declarat de procuror, a desființat în parte prima hotărâre și rejudecând, a condamnat pe inculpat la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 61 lit. e), raportat la art. 62, cu referire la art. 3 lit. g) din Legea nr. 192/2001, cu aplicarea art. 71 și art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 81 alin. (2) din același Cod a contopit pedepsele în cea mai grea de 3 luni închisoare și a dispus suspendarea condiționată a executării, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni. Totodată, a respins apelul declarat de inculpat, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 92/ P din 12 februarie 2002, a respins ca nefondate recursurile declarate de procuror și inculpat. Pentru a nu dispune măsura de siguranță a confiscării navei, instanțele au motivat că nava nu se încadrează în nici unul din bunurile enumerate de dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2001, pentru că textul se referă, printre altele, la noțiunea de ambarcațiune de pescuit, care presupune ceva de dimensiuni mici și nicidecum de mărimea unui pescador, cum este cazul în speță.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 118 lit. b) C. pen., măsura de siguranță a confiscării speciale a lucrurilor, care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea unei infracțiuni, se dispune în situația în care sunt ale făptuitorului. Ori, în cauză, au apreciat instanțele, nava nu este proprietatea inculpatului și nu a servit nemijlocit la săvârșirea infracțiunii. Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc. pen., susținând că acestea sunt contrare legii, prin neaplicarea art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2001, privind măsura de siguranță a confiscării navei.

Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 61 lit. e), raportat la art. 62, cu referire la art. 3 lit. g) din Legea nr. 192/2001, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 6 ani, pescuitul, între altele, cu năvoade sau alte unelte de pescuit industrial, de două sau mai multe persoane împreună, în limita apelor teritoriale și zona economică exclusivă a Mării Negre, fără autorizația organelor care administrează fondul piscicol. În conformitate cu art. 67 alin. (1) din lege, sunt supuse confiscării uneltele și ambarcațiunile de pescuit, animalele, mijloacele de transport, armele de foc și orice alte bunuri, care au fost folosite la săvârșirea faptei. Din probele administrate în cauză rezultă că nava, al cărei căpitan era inculpatul K.P.

a pătruns din dispoziția acestuia în apele teritoriale și zona economică exclusivă a României, cu scopul de a pescui industrial. Astfel, așa cum rezultă din procesul – verbal încheiat de Poliția de Frontieră Constanța, în ziua de 27 august 2001, a fost depistată nava menționată în timp ce scotea traulul de pescuit industrial din apele teritoriale ale României. Nava a fost urmărită aproximativ 10 minute și a oprit numai după ce a fost somată, că se va deschide foc. Cu prilejul cercetării navei, s-a constatat că plasa de pescuit tip traul era încă udă, în ea aflându-se numeroși pești mărunți de mare, iar în cală a fost găsită cantitatea de 1.600 kg. pește mărunt de mare, în stare proaspătă. Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că nava este un pescador cu ridicare laterală a traului, are o lungime de 22 m., lățime de 5,6 m., pescaj de 2,8 cm.

și un deplasament de 110 tdw. Pentru această operațiune nava este dotată cu o bigă centrală pentru ridicarea la bord a traului, iar magazia de depozitare se află în zona centrală a navei. Ca atare, cu toate că instanțele au constatat că nava este una de pescuit, având toate dotările necesare, exclusiv pentru acest scop, în mod neîntemeiat au stabilit că nu face parte din categoria de ambarcațiuni de pescuit, prevăzute de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2001, pentru a fi supusă confiscării. Ori, legiuitorul nu a înțeles să facă nici un fel de distincție, cu privire la gabaritul bunurilor supuse confiscării. Pe de altă parte, dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., prevăd că sunt supuse confiscării speciale lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale făptuitorului.

În cauză, se impunea ca instanțele să aibă în vedere faptul că dispozițiile legii speciale primează celor generale, prevăzute de C. pen. Conform legii speciale, bunurile folosite la săvârșirea infracțiunii de pescuit ilicit sunt supuse confiscării, chiar dacă nu sunt ale făptuitorului. În consecință, recursul în anulare, vizând aspectul menționat, este întemeiat și urmează a fi admis. Ca atare, vor fi casate hotărârile pronunțate cu privire la omisiunea aplicării măsurii de siguranță a confiscării speciale și se va dispune în temeiul art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2001, confiscarea navei de pescuit. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și se va dispune ca onorariul cuvenit avocatului din oficiu să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei penale nr. 317 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Tulcea și deciziei penale nr. 92/ P din 12 februarie 2002 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpatul K.P. Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării măsurii de siguranță a confiscării speciale. În temeiul art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 dispune confiscarea navei de pescuit în lungime de 22 m, lățimea de 5,6 m, pescaj de 2,80 m și un deplasament de 110 tdw, aparținând B. LTD. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2003.