ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7301/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 26

noiembrie 2001, reclamantul A.T. a solicitat anularea notei de constatare nr. 103524

din 18 aprilie 2001, întocmită de Administrația Finanțelor Publice Tulcea,

precum și a deciziei nr. 1494 din 28 septembrie 2001, emisă de Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor

Publice, prin care i-a fost respinsă contestația privind obligarea la plata

sumei de 143.979.898 lei, T.V.A. aferentă anului 2000, majorări de întârziere

aferente T.V.A. și penalități pentru nedepunerea decontului de T.V.A.

În motivarea cererii, reclamantul a

susținut greșita interpretare a dispozițiilor O.U.G. nr. 17/2001 privind

T.V.A., în sensul că activitatea pe care o desfășoară, este o activitate de

producție agricolă, și nicidecum de comerț.

Prin sentința civilă nr. 18 din 28

februarie 2002, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea și a anulat în parte

nota de constatare nr. 103524/2001 a Administrației Finanțelor Publice Tulcea

și decizia Ministerului Finanțelor nr. 1494/2001, în sensul că a modificat

cuantumul obligației stabilite, în sarcina reclamantului, cu titlu de T.V.A.,

majorări de întârziere aferente și penalități de la 143.979.898 lei, la

120.991.520.

Pentru aceasta s-a reținut că

activitatea de pescuit nu se află printre operațiunile prevăzute de art. 6 din

O.U.G. nr. 17/2001 și ca atare, nu este scutită de T.V.A.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, A.T., care în esență, a arătat că dispozițiile art. 6 lit. a)

din O.U.G. nr. 17/2001, enumeră exemplificativ, și nu limitativ, categoriile de

operațiuni și persoanele scutite de T.V.A., dovada fiind sintagma „activitate

desfășurată în mod independent” și „alte profesii asemănătoare, pe care

legiuitorul le-a avut în vedere, când a enunțat textul menționat”.

Recurentul a mai susținut că pentru

activitățile impozitate pe baza normei de venit, cum este și activitatea de

pescuit, nu exista obligativitatea conducerii evidenței contabile, singurul mod

pe baza căruia se confirmă predarea cantității de pește către centrul de

achiziție, fiind „borderoul de achiziție” - document fiscal prevăzut de Ordinul

Ministerului Finanțelor nr. 425/1998 și care nu are rubrică de T.V.A.

În fine, în susținerea criticilor

sale, recurentul a invocat și faptul că obligarea sa la plata T.V.A., este

nelegală, având în vedere împrejurarea că peștele este livrat către o societate

care efectuează export de produse de pește și care conform O.U.G. nr. 17/2000,

beneficiază de cota 0 T.V.A.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis, pentru următoarele considerente:

Prin nota de constatare nr. 103524

din 18 aprilie 2001, Administrația Finanțelor Publice Tulcea a reținut că

pentru luna august 2000, A.T. a realizat din activitatea de pescuit, un venit

de peste 50.000.000 lei, și l-a obligat la plata T.V.A. corespunzătoare, în

conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 17/2001.

Măsura ca atare a fost menținută

atât de Ministerul Finanțelor Publice, care a respins contestația formulată

împotriva notei de constatare, cât și de Curtea de Apel Constanța, care a

soluționat plângerea formulată împotriva deciziei Ministerului Finanțelor Publice,

motivarea în esență fiind aceeași, și anume, neincluderea activității de

pescuit, în categoria activităților scutite de plata T.V.A., astfel cum sunt

enunțate de art. 6 din O.U.G. nr. 17/2001.

Soluția astfel pronunțată, este

vădit nelegală și netemeinică.

În conformitate cu dispozițiile art.

14 alin. (2) din O.G. nr. 7/2001: „contribuabilii care desfășoară activități

pentru care venitul net se determină pe baza normei de venit, nu au obligația

să organizeze și să conducă o evidență contabilă în partidă simplă pentru

activitatea respectivă”.

Or, din punct de vedere fiscal,

activitatea de pescuit este impozitată pe baza normei de venit, în conformitate

cu prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și Ordinul Ministerului Finanțelor

Publice nr. 1192/1999.

În fapt, pescarii livrează

cantitatea de pește, către punctele de colectare aparținând societăților

comerciale de profil, care se ocupă de condiționarea, prelucrarea și

valorificarea acestora, livrare confirmată de „borderoul de achiziții”,

singurul document fiscal pe baza căruia se realizează înregistrarea în

gestiunea punctului de colectare și întocmirea notei de recepție și constatare

diferențe – practic, singurul document legal de proveniență a mărfii.

Astfel fiind, a obliga pescarii care

desfășoară activități, pentru care venitul se determină pe baza normei de

venit, să conducă o evidență contabilă, de natura celei necesare pentru

înregistrarea ca plătitori de T.V.A., este nu numai în totală contradicție cu

dispozițiile art. 14 alin. (2) din O.G. nr. 7/2001, dar în același timp este și

imposibil de realizat, dat fiind numărul mare și diversitatea și complexitatea

documentelor pe care aceștia ar avea obligația să le întocmească și

contabilizeze.

Împrejurarea că dispozițiile art. 6 lit.

a) din O.U.G. nr. 17/2001, nu se referă expres la activitatea de pescuit, nu

poate constitui un temei de drept pentru înregistrarea pescarului, ca plătitor

de T.V.A., intenția legiuitorului de a scuti această activitate de T.V.A.,

fiind dovedită prin instituirea acelor dispoziții legale care exceptează

această categorie de contribuabili, de la conducerea evidenței contabile.

Având în vedere dispozițiile art. 312

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.T.

împotriva sentinței civile nr. 18/CA din 28 februarie 2002 a Curții de Apel

Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea.

Anulează în totalitate nota de

constatare nr. 342373 din 18 aprilie 2001 a Direcției Generale a Finanțelor Publice

Tulcea și decizia nr. 1494 din 28 septembrie 2001, a Ministerului Finanțelor

Publice și exonerează pe reclamantul-recurent, de plata sumelor reținute în

sarcina sa.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2004.