Decizia nr. 842/2006 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 septembrie 2005, reclamantul O.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, obligarea pârâților să-i stabilească și să-i achite o indemnizație lunară reparatorie, prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, legea recunoștinței față de eroii - martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 și să-i plătească daune morale în sumă de 5000 RON.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că s-a adresat Ministerului Administrației și Internelor, solicitând stabilirea și plata indemnizației, conform art. 4 din Legea nr. 341/2004 și art. 32 și 45 din Normele metodologice date în aplicarea legii, însă, prin adresa nr. 577527/2005, autoritatea pârâtă menționată i-a comunicat, în mod eronat, că nu i se poate acorda indemnizația prevăzută de art. 5 lit. m) din lege, întrucât nu îndeplinește condiția de vârstă, deși el nu a solicitat acest drept. Unei a doua solicitări, pârâta Casa de Pensii i-a comunicat refuzul, motivat de faptul că nu ar deține noul certificat. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 152 din 28 octombrie 2005, a respins, ca prematur formulată, acțiunea.

Curtea de apel a reținut că soluția se impune, în raport cu faptul că, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 341/2004, ale Legii nr. 37/2005, pentru aprobarea O.U.G. nr. 133/2004 și ale H.G. nr. 1412/2004, termenul de preschimbare a vechilor certificate emise în baza Legii nr. 42/1990, de tipul celui deținut de reclamant, nu a expirat și cu împrejurarea că reclamantul nu a obținut noul tip de certificat, în vederea stabilirii indemnizației solicitate. Împotriva sentinței, în termen legal a declarat recurs, reclamantul O.A. În susținerea recursului se arată că hotărârea pronunțată este nelegală, întrucât acțiunea nu a fost prematur introdusă, că nici un revoluționar nu a obținut până în prezent noul tip de certificat prevăzut de Legea nr. 341/2004, că certificatele eliberate în baza Legii nr. 42/1990 își păstrează valabilitatea până la data apariției noilor certificate, și că în baza acestor documente se acordă drepturile prevăzute în Legea nr. 341/2004.

În al doilea motiv de recurs se arată că instanța nu s-a pronunțat cu privire la dovezile administrate în cauză. Recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Reclamantul O.A. este deținător al certificatului și brevetului de „Luptător pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989”, remarcat prin fapte deosebite, titlu ce i-a fost eliberat în baza Legii nr. 42/1990. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 341/2004, Legea recunoștinței față de eroii - martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, certificatele doveditoare, care au fost eliberate în perioada 1990 - 1997, în baza Legii nr. 42/1990, se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționare din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, respectiv de la data de 20 iulie 2004, data publicării legii în Monitorul oficial.

Ulterior, prin dispoziția art. II din O.U.G. nr. 133/2004, termenele prevăzute de art. 9 se prorogă cu 6 luni, iar prin art. II al Legii nr. 37/2005, termenele prevăzute de art. 9 se prorogă cu încă 12 luni, respectiv până la data de 20 ianuarie 2006. Din interpretarea acestor texte rezultă că certificatele eliberate în baza Legii nr. 42/1990 își prelungesc și își probează valabilitatea, iar pe baza acestor documente se acordă și drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004. Așa fiind, acțiunea prin care O.A. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor și Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, solicitând stabilirea unei indemnizații reparatorii, nu este prematură.

Hotărârea instanței de fond urmează a fi casată, prin admiterea recursului declarat de reclamant și se va trimite cauza, aceleași instanțe, pentru soluționarea în fond a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamantul O.A. împotriva sentinței civile nr. 152 din 28 octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2006.